La 4 aprilie 1459 a fost încheiat Tratatul de pace moldo-polon, în urma căruia Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, reîntoarce oraşul Hotin în componenţa principatului său. Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia, îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei şi recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Poloniei, Andrei Adrowasz, după un asediu de doi ani a cetăţii Hotinului. Abia după semnarea tratatului de pace, Ştefan cel Mare izbuteşte să pună stăpânire pe cetatea propriu zisă. Cetatea Hotinului a fost cedată polonezilor de Ilie, feciorul lui Alexandru cel Bun, în 1436 în schimbul unui ajutor polon. Petru Aron a recâştigat cetatea, dar a fost nevoit să cedeze Târgul Siretului şi alte localităţi. După un timp Hotinul trece din nou în mâinile polonezilor, până la recucerirea lui de către Ştefan cel Mare.
La 4 aprilie 1646 este menționată prima moară de hârtie, înființată de voievodul Țării Românești, Matei Basarab. Prima moară de hârtie de pe teritoriul Țării Românești se pare că ar fi fost la Călimănești, înființată fiind în jurul anului 1643 de voievodul Țării Românești, Matei Basarab. Din pitacul domnesc din 4 aprilie 7154 (1646): „Cu mila lui Dumnezeu Io Matei Basarab voevod și domn, scrie Domnia mea cinstitului boier al Domniei mele jupan Mihnea, biv vel stolnic, carele ești cămăraș la Ocnele Mari sănătate. Prin aceasta îți fac știre Domnia mea, în vreme ce vei vedea această carte a Domniei mele, iar dumneata să cauți să lași slobozia sfintei mânăstiri Cozia, care se cheamă Călimănești în pace pentru cârpa de la moara de hârtie, că m-am milostivit Domnia mea de i-am ierat pentru că au lucrat la moara de hârtie până au isprăvit-o […] deci să aibă bună pace, nimic val să nu aibă, nici de un lucru domnesc”. Acest pitac a fost scris chiar pe hârtia produsă la această moară. Matei Basarab este cunoscut ca însemnat ctitor de țară, cultură și învățământ, în domnia căruia a fost introdusă limba română în ritualul slujbelor religioase, a tipărit în românește cărți și a adus în țară meșteri iscusiți, care au creat la Mănăstirea Govora o școală a artei tipografice, ce va dura aproape două veacuri. Despre existența primei fabrici de hârtie din Țara Românească, aflăm din prefața scrisă în slavonă de către Udriște Năsturel la Antologhionul tipărit la Câmpulung-Muscel în 1643. Autorul laudă acțiunea domnului de a înființa „moara făcătoare de hârtie” din Râmnic, materialul produs fiind folosit atât de tipografia de la Mânăstirea Govora, cât și de alte centre tipografice din țară (Dealu, Câmpulung, Târgoviște). „Cărțile de sub Matei Basarab sunt pentru români ceea ce Biblia lui Luther a fost pentru popoarele germanice“, spunea Mihai Eminescu.
La 4 aprilie 1884 Academia Română a însărcinat pe B.P. Hașdeu cu realizarea dicționarului etimologic. Primele persoane însărcinate cu această misiune au fost A.T. Laurian și Ion C. Massim, care au imprimat un caracter latinist demersului. În urma criticilor românești și străine, misiunea redactării unei noi versiuni a dicționarului i-a fost încredințată lui Bogdan-Petriceicu Hașdeu. Dicționarul urma a fi subvenționat, printr-un premiu anual, chiar de Regele Carol I. În numele comisiei desemnate să aleagă persoana potrivită acestei sarcini, Titu Maiorescu a conchis: „Comisiunea a socotit că între bărbații cunoscuți prin lucrările lor filosofice și limbistice, precum sunt d. Barițiu, Roman și Quintescu, acela care ar putea duce cu mai multă energie și succes această sarcină ar fi d. Hașdeu, cunoscut prin lucrările sale limbistice și prin cunoștințele sale filologice”. Lucrarea Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane a rămas neterminată. Datorită vastității întreprinderii, Hașdeu a ajuns doar până la cuvântul bărbat, publicând doar patru volume.
La 4 aprilie 1915, la Dorohoi, Botoșani, s-a născut George Tomaziu, pictor, grafician, desenator și ilustrator de carte, memorialist și poet. Era nepot al lui George Enescu, mama sa, Lucreția, fiind verișoara marelui compozitor. A studiat la Academia de Arte Frumoase din București (1933–1936), la clasa lui Francisc Șirato, cu care a susținut și licența în anul 1937. A făcut călătorii la Dresda, Viena și Munchen și a fost ucenicul lui André Lhote la Paris (1938–1939). Înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat pentru serviciile secrete britanice, transmițând informații despre trupele germane de pe frontul de est și din România, fiind admis și încadrat ca locotenent al Maiestății Sale britanice în cadrul Intelligence Service. A format și organizat un grup clandestin de colaboratori și a fost arestat în 1944, dus la Odobești, bătut și anchetat pentru devoalarea rețelei de spionaj din care făcea parte. Eliberat în același an, în 1950 a fost din nou arestat cu acuzația de „spionaj în favoarea Marii Britanii” și condamnat la 15 ani de muncă silnică. La eliberare (1963) i s-a interzis să expună și să se înscrie în Uniunea Artiștilor Plastici din România. În anul 1969 a părăsit România, locuind la Londra, apoi la Paris. A avut expoziții personale la Koln, Paris și Londra. A fost inclus de către Zahu Pană în antologia Poezii din închisori (1982). A colaborat cu recenzii și versuri la revista Ethos și Limite; a scris la Paris Jurnalul unui figurant (în limba franceză), care conține amintiri din călătoriile sale dinainte de război prin Paris, Munchen, Dresda, Viena, Berlin și Odesa, povestește despre arestările sale, tratamentul și anchetările la care a fost supus în închisorile Aiud și Jilava. Lucrări de-ale sale se află la Vâlcea (Colecția Gheorghe Anghel) precum și în colecții din Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Marea Britanie. A decedat la 3 decembrie 1990, la Paris.
La 4 aprilie 1941 s-a născut Grigore Grigoriu, actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea hoțului de cai Luiku Zobar din filmul „Șatra”. După absolvirea studiilor medii, devine actor amator pe scena Teatrului popular din Căușeni. În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, jucând apoi în perioada 1965-1970 la teatrul de televiziune „Dialog”. În anul 1970 devine actor pe scena Teatrului „Luceafărul”. Începând din anul 1966, colaborează cu studioul cinematografic „Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul „Poienele roșii”, regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din „Poienele roșii” (1966), Radu Negostin din „Lăutarii” (1971) și Luiku Zobar din „Șatra” (1975).
Referitor la interpretarea sa din filmul „Șatra”, Grigore Grigoriu povestea următoarele: „Ca să joc în „Șatra», maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul. Dar altfel nu se putea. Loteanu zicea că trebuie să știu totul despre țigani.
Grigore Grigoriu a primit titlul de Artist emerit în anul 1976, obținând Premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul Internațional de filme de la Praga (1977) pentru rolul său din filmul „Șatra”. De asemenea, i s-a decernat medalia „Meritul civic» (1992) și titlul de Cavaler al Ordinului „Gloria muncii» (2002). Grigore Grigoriu a murit în urma unui accident rutier la data de 20 decembrie 2003, în apropiere de satul Palanca, pe când se întorcea de la o vânătoare.
Evenimente istorice din ziua de 4 aprilie:
1646: Este menționată prima moară de hârtie, înființată de voievodul Țării Românești, Matei Basarab. Prima moară de hârtie de pe teritoriul Țării Românești se pare că ar fi fost la Călimănești, înființată fiind în jurul anului 1643 de voievodul Țării Românești, Matei Basarab.
1678: S-a născut Antonio Vivaldi, compozitor și violonist italian.
1828: Domnul Moldovei, Ioniță Sandu Sturza a redeschis Școala de la Trei Ierarhi. Domnitorul Vasile Lupu, sfătuit de Mitropolitul Varlaam, a înființat inițial la Mănăstirea Trei Ierarhi o școală superioară, Academia Vasiliană, dar care a fost desființată după moartea Domnului. Gheorghe Asachi și mitropolitul Veniamin Costachi, văzând decăderea învățământului în limba română din Moldova, au cerut Domnitorului de atunci, Ioniță Sandu Sturza să deschidă o școală la Mănăstirea Trei Ierarhi, ceea ce s-a și întâmplat, în 1824.
1849: Bucovina este proclamată ducat autonom (țară de coroană) al Imperiului Habsburgic.
1852: A murit la Moscova Nikolai Gogol, remarcabil scriitor ucrainean de limbă rusă.
1870: S-a născut Evgheni Paton, inginer ucrainean, om de știință, academician — specialist în domeniul sudurii electrice și al construcției de poduri. A fost organizatorul Institutului de Sudură Electrică și autorul Podului Paton din Kiev.
1904: Inaugurarea Societății Istorico-Arheologice Bisericești din Basarabia. În sala de festivități a Seminarului Teologic din Chișinău s-a desfășurat ședința de inaugurare a Societății Istorico-Arheologice Bisericești din gubernia Basarabia, creată la inițiativa lui Ion Halippa.
1920: Primul film românesc de desen animat, Păcală în Lună. Comedie bufă cu desene animate, în regia lui Aurel Petrescu. Premiera a avut loc la 4 aprilie 1920, la cinema Cercul Militar.
1929: A murit inginerul german Carl Benz, inventatorul automobilului (n. 1844).
1944: Aproape 3.000 de bucureșteni au fost uciși în primul bombardament masiv al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului.
1949: La Washington, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord, actul fondator al NATO, de către 12 țări.
1949: S-a născut Volodymyr Ivasiuk, compozitor ucrainean (autorul celebrei piese „Cervona Ruta” – „Ruta Roșie”).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com