La 4 august 1404, domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400–1432), a depus personal la Camenița, jurământ de vasalitate recunoscând suzeranitatea regelui polon Wladislaw al II-lea Jagello. El a reînnoit Tratatul de pace încheiat în 1402 cu Polonia. Prin acest act, reînnoit în 1404, 1407, 1411 şi 1415, se promitea regelui polon sprijin şi sfat împotriva oricărui duşman.
Regele polon l-a recunoscut pe Alexandru domnitor al Moldovei și s-a obligat să nu acorde ajutor pretendenților la scaunul țării și, în cazul unei invazii străine, să acorde Moldovei ajutor militar. Prin depunerea jurământului de vasalitate față de Regatul Polon, Alexandru cel Bun a oprit tendințele expansioniste ale Regatului Ungar în Moldova, care dorea să o supună și să o transforme într-un ducat ungar. Odată cu încheierea tratatului moldo-polon, Alexandru cel Bun a acordat privilegii comerciale negustorilor polonezi lioveni, care au primit dreptul de a crea depozite în capitala ţării, Suceava. Crearea acestor depozite în oraşele Moldovei, au transformat-o într-un centru important de tranzit a mărfurilor în regiune, fiind impulsionat exportul mărfurilor din Moldova în Polonia, Ungaria şi în sudul Dunării.
În ziua de 4 august a anului 1875 a murit Hans Christian Andersen, autor de poveşti danez. Hans Christian Andersen (1805-1875) a fost celebru mai ales pentru basmele sale. A refuzat toată viața să semneze altfel decât cu inițialele H.C., de aceea editurile serioase i-au respectat și după moarte dorința. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa zăpezii”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului”, „Prințesa și bobul de mazăre”, „Soldatul de plumb”, „Fata din soc”, „Fetița cu chibrituri”, „Florile micuței Ida” și „Răţuşca cea uitată”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de Casa Regală daneză și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii. Un parc tematic bazat pe poveștile lui Andersen a fost deschis în Shanghai la sfârșitul anului 2006. Jocuri multimedia, precum și tot felul de alte concursuri culturale legate de povești sunt disponibile pentru vizitatori. El a fost ales drept vedeta parcului, deoarece el este „o persoană drăguță și harnică, ce nu s-a temut de sărăcie”.
La 4/16 august 1876 s-a născut Ion I. Nistor, istoric şi om politic,luptător pentru emanciparea naţională şi culturală a Bucovinei. În toamna anului 1918, împreună cu Iancu Flondor şi Sextil Puşcariu, a pregătit Congresul general al românilor bucovineni. Este cel care a redactat şi a citit în faţa deputaţilor Actul Unirii. A fost membru titular al Academiei Române din 1915. După 1918, a fost ministru în mai multe rânduri în guvernele de la Bucureşti. A fost arestat şi închis la Sighet de autorităţile comuniste române aservite URSS (1950-1955). A decedat în 1962.
La 4 august 1942, în satul Cepeleuți, judeţul Hotin, în prezent raionul Ocnița, Gheorghe Ciocoi, poetul „îndrăgostit de tot ce e frumos în viață, în cotidianul însuși”. Absolvent al Facultății de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1960-1965), activează în calitate de colaborator, apoi șef de secție la ziarul „Moldova socialistă”(1964-1978). Este secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1986-1987), redactor-șef al săptămânalului „Viața Satului” (1987-1997), pe paginile căruia publică cele 59 de „Caiete de cultură” – eseuri, consacrate unor personalități marcante ale culturii naționale, precum G. Bacovia, L. Blaga, M. Eminescu, T. Arghezi, G. Enescu, C. Brâncuși, V. Cupcea, M. Bieșu, E. Doga ș.a. Gheorghe Ciocoi își face debutul literar cu placheta de versuri „Constelația dragostei”(1970), urmată de volumele „Amforă” (1972), „Razele pâinii” (1976), „Arborii îndrăgostiți” (1977) „Suită bulgară” (1978), „Anotimpurile omului” (1979), „Ferestrele pământului” (1980), „Cerul de la Cepeleuți” (1982) , „Izvoarele lui august” (1984), „Peisaje în suflet” (1985), „Floarea păcii” (1987), „Steaua Eminescu” (1999), „Scrieri alese” (2003), „101 poeme” (2012) ș.a. Scriitorul semnează și cărți pentru copii: „Troleibuz pentru un urs” (1980), „Cea mai veselă vacanță” (1982) etc. Gheorghe Ciocoi este cunoscut și ca traducător din poezia universală. A tradus din operele scriitorilor Ana Ahmatova, Rafael Alberti, Gabriela Mistral, Antonio Machado, Pablo Neruda, Giuseppe Ungaretti, Aleksandr Puşkin ş.a. A contribuit la fondarea Casei-muzeu „Constantin Stamati” din Ocniţa. În colaborare cu compozitorul Constantin Rusnac, a lansat cântecul-invitaţie „Teiul lui Stamati”, care a devenit cartea de vizită a muzeului. Academicianul Mihai Cimpoi l-a caracterizat astfel: „Legământul afectiv cu locul de baștină, denumit la el Cerul de la Cepeleuți, alimentează întreaga creație a lui Gheorghe Ciocoi… De asemenea, se disting poeziile de dragoste, creațiile sale lirice cu alură esențial meditativă, filosofică, metaforică. … Vom consemna că el scrie cu precădere despre dragoste sub trei aspecte: dragostea de pământ, dragostea de femeie (iubită), precum și dragostea față de valorile noastre clasice, în special dragostea de Mihai Eminescu, Alexei Mateevici, George Bacovia, Constantin Stamati, acesta din urmă trăind cândva pe locurile lui de baștină. Așadar, dragostea sub diverse forme de manifestare, o dragoste accentuată triunghiular, sub trei viziuni vădit metaforice îl preocupă permanent pe acest poet neoromantic, aș zice eu, un poet mereu tânăr și mereu cu speranța în victoria binelui și frumosului”. Gheorghe Ciocoi a decedat la 7 ianuarie 2023.
La 4 august 2003 s-a stins din viață soprana română de reputație internațională, Valentina Crețoiu. Valentina Crețoiu s-a născut la 12 martie 1909, la București. Și-a început studiile muzicale la Cernăuți, cu profesorii Conservatorului, înființat aici în perioada interbelică, pianistul Tit Tarnovschi și profesorul de teorie muzicală Alexandru Zirra, care avea să-i descopere vocea. Studiile și le-a încheiat la Conservatorul din București, unde a debutat pe scenă în 1928, oferindu-i aproape imediat un contract la Opera Română. În 21 decembrie 1930 soprana Valentina Crețoiu este prima interpretă a celor 7 lieduri pe versuri de Clement Marot, acompaniată la pian chiar de George Enescu. În 1933 câștigă o diplomă de onoare la Concursul de Canto de la Viena, urmat de o ocazie neașteptată de a cânta la București cu trupa Operei din Berlin și o altă ofertă de angajament din partea directorului operei berlineze.
Apare cu succes în toate premierele bucureştene, dar şi în titluri deja existente: „Căsătoria secretă”, „Parsifal”, „Boris Godunov”, „Lucia di Lammermoor”, „Carmen”, „Rigoletto”. Valentina Crețoiu a cântat la Opera Națională din București 31 de ani și a împărtășit una dintre cele mai frumoase povești de dragoste cu baritonul Șerban Tassian, cel care i-a și devenit soț în 1936. Era iubită și idolatrizată de Șerban Tassian care afirma: „Nu există femeie mai frumoasă, mai inteligentă şi mai dulce, cu o aleasă clasă şi cu o mare forţă de caracter, o mai dăruită fiinţă pentru artă, ca Valentina!”. Alături de baritonul Șerban Tassian și de tenorul Dinu Bădescu, Valentina Crețoiu a susținut spectacole la operele din Viena, Graz şi Linz.
A avut o voce de soprană lirico-dramatică, iar repertoriul a fost deosebit de vast, incluzând opere românești, germane, italiene, franceze, ruse, din perioada barocă până la contemporani. A cântat, de asemenea, lied și muzică vocal-simfonică, dar și operetă. A realizat un număr mare de înregistrări radiofonice. A întreprins turnee în Germania, Austria, Cehoslovacia, Bulgaria și Polonia.
Valentina Crețoiu a fost arestată la 20 iunie 1961, împreună cu alţi solişti de la Opera din Bucureşti, şi condamnată pentru „huliganism” la 7 luni închisoare corecţională. A fost eliberată la 22 ianuarie 1962. Arestarea sa s-a încadrat în acţiunea de eliminare din viaţa publică a unor personalităţi culturale interbelice. Mai mult, după eliberare, a fost obligată să participe în martie 1962 la o şedinţă publică ţinută la Opera Română în care cei arestaţi au fost „condamnaţi” pentru faptele lor, chiar de colegii de scenă.
Recunoașterea meritelor artistice ale Valentinei Crețoiu a venit abia în 2003, când, la 94 de ani, ilustrei cântărețe i-au fost înmânate însemnele Ordinului Național Steaua României, în gradul de Cavaler. În acel an soprana Valentina Crețoiu s-a stins din viață. Toate înregistrările realizate de Valentina Crețoiu sunt păstrate în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com