La 4 februarie 1849 a încetat din viață Costache Conachi, unul dintre cei mai reprezentativi poeți ai începuturilor literaturii romane, a cărui lirica este, aproape în întregime, erotica. Costache Conachi, descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcții dregătorești în Moldova. Dacă paharnicul Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, „dar preste 160 ani venit și încuscrit cu mai multe din familiile cele mari“, Paul Păltănea a adus documente „care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare. Linia feminină a neamului este tot răzeșească” A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza. Mare boier și mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățământului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulând unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.
La 4 februarie 1809, la Buzău (sau Târgoviște) s-a născut Vasile Cârlova, poet și ofițer care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european. După moartea timpurie a părinților, a fost crescut de o soră a mamei; a învățat limba greacă și limba franceză. A debutat în 1827 cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului „Zaire” a lui Voltaire. A scris „Păstorul întristat”, poezie publicată la 8 mai 1830 în „Curierul Românesc”, condus de Ion Heliade Rădulescu și pusă pe muzică de Anton Pann. În 1828 a scris „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”. A urmat poezia Rugăciune, publicată postum tot de Heliade Rădulescu. La înființarea Miliției naționale, a fost al treizeci și treilea dintre voluntarii angajați și a servit cu gradul de sublocotenent, ceea ce i-a inspirat ultima poezie, „Marșul românilor sau Odă oștirei române” cu ocazia înălțării steagului național, versuri care au circulat tipărite pe foi volante. A murit la 22 de ani, la Craiova, în urma unei boli infecțioase, la 18 septembrie 1831.
La 4 februarie 1872 s-a născut cunoscutul pictor român Octav Băncilă (1872-1944). Majoritatea picturilor lui Octav Băncilă fac obiectul tematicii țărănești, înfățișează felurite aspecte ale muncii pe ogoare. A pictat sute de pânze în care apar ciobani cu oile prin luminișurile pădurilor sau pe câmp, țărani secerând și culegând recolta, țărani care ară și seamănă țarina, țărani cu căruțe cărând lemne și vreascuri din pădure. Apar de asemenea femei care spală rufe, care torc fuioare, femei care aduc apă sau aruncă năvodul în râu. Multe din picturile lui Băncilă zugrăvesc prânzul sau cina sărăcăcioasă pe care doar țăranul și-o putea permite. Artistul și-a surprins personajele în cele mai importante și permanente îndeletniciri și destul de des în ipostaze melancolice sau de odihnă. El nu a căutat idilicul vieții la țară ca predecesorii săi. Realismul muncii, a luptei cu greutățile vieții și cu exploatarea care era în acele timpuri o obișnuință, a făcut ca tablourile lui Octav Băncilă să rămână posterității ca documente vii ale condițiilor în care și-a dus traiul țărănimea din România.
La 4 februarie 1925, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înființarea Patriarhiei Ortodoxe Române, iar mitropolitul primat Miron Cristea a devenit arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Legea pentru ridicarea Scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei ca primat al României la rangul de Scaun patriarhal a fost promulgată la data de 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea primului patriarh, Miron Cristea. În calitate de Patriarh, s-a ocupat foarte mult de problema construirii Catedralei Mântuirii Neamului, însă frământările politice ale perioadei precum şi lipsa fondurilor au dus la imposibilitatea realizării acestui edificiu. În anul 1927 a înfiinţat Academia de muzică religioasă din Bucureşti, s-a îngrijit de traducerea şi tipărirea Bibliei sinodale din anul 1936, în traducerea preoţilor profesori Gala Galaction, Vasile Radu şi mitropolitul Nicodim, precum şi a unor ediţii din Noul Testament. De asemenea, primul Patriarh al României a sprijinit tipărirea de cărţi teologice la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, în mandatul său s-a ridicat actualul Palat Patriarhal şi a fost repictată Catedrala Patriarhală, în perioada 1932-1935, de către Dimitrie Belizarie şi echipa sa. Miron Cristea a sprijinit o serie de tineri teologi pentru a merge la studii peste hotare şi a ctitorit schitul de lemn de la Topliţa, oraşul său natal. În anul 1927 a vizitat Locurile Sfinte, în 1936 s-a aflat în Anglia iar doi ani mai târziu a vizitat Polonia, în toate aceste momente contribuind la strângerea legăturilor cu alte Biserici creştine. A trecut la Domnul, la 6 martie 1939, în urma unei bronhopneumonii, la Cannes, în Franţa, rămăşiţele sale pământeşti fiind repatriate şi înhumate în Catedrala Patriarhală din Bucureşti.
În ziua de 4 februarie a anului 2002 a încetat din viaţă compozitorul francez de origine română, Iannis Xenakis (1922-2002). Născut în Brăila, România, la vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia sa în Grecia, unde a început mai târziu, studii de arhitectură şi inginerie la Atena. Şi-a întrerupt studiile în 1941, din cauza invaziei ţării sale de către nazişti. Iannis Xenakis a făcut parte din Rezistenţă și în prima fază a războiului civil din Grecia. În 1945 a fost rănit în față, leziunile provocându-i pierderea unui ochi. În 1946 a reușit să termine studiile și să obțină titlul de inginer, însă, ca urmare a activităților sale politice, a fost persecutat şi ameninţat şi a decis să emigreze ilegal în Franţa prin Italia în anul 1947, fiind condamnat la moarte în contumacie. Sentința fiind ulterior înlocuită cu zece ani de închisoare în 1951, și anulată 23 ani mai târziu, după căderea regimului coloneilor, în 1974. Deși a imigrat ilegal în Paris, Iannis Xenakis a reuşit să găsească un loc de muncă la studioul de arhitectură al marelui arhitect Le Corbusier, unde a lucrat ca asistent, reuşind rapid să colaboreze la proiecte arhitectonice majore. În timp ce lucra pentru Le Corbusier, Xenakis a studiat armonia, contrapunctul și compoziţia. Iannis Xenakis este apreciat în muzica contemporană prin folosirea în special a efectelor electronice şi a teoriilor matematice.
Evenimente istorice din ziua de 4 februarie:
1789: George Washington este ales în unanimitate ca prim președinte al Statelor Unite de către Colegiul Electoral al SUA.
1834: A fost înființat Muzeul de Istorie Naturală din Iași, din inițiativa unui grup restrâns de membri ai Societății de Medici și Naturaliști din Iași, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza și Costache Negru.
1882: Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost ales în unanimitate membru al Societății de Lingvistică din Paris.
1945: A început Conferința de la Yalta între liderii din SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. Ea a durat până la 11 februarie. Delegațiile au fost conduse de către Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Iosif V. Stalin.
1948: Protocolul privind frontiera de stat România – URSS. La Moscova, prim-ministrul Republicii Populare Române, dr. Petru Groza și ministrul de afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS, care, deși se referea la Tratatul de pace din 1947, a stabilit, împotriva prevederilor acestui Tratat (care preciza că Insula Șerpilor aparține statului care deține Delta Dunării), că Insula Șerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, va intra în componența URSS.
2004: Mark Zuckerberg lansează rețeaua de socializare Facebook.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com