La 5 februarie 1690 este încheiat la Sibiu tratatul dintre domnul Moldovei, Constantin Cantemir, şi Sfântul Imperiu Roman, reprezentat prin generalul imperial Donat Heissler. Constantin Cantemir (1612-1693) a fost domnul Moldovei în perioada 25 iunie 1685-13 martie 1693. A fost tatăl lui Antioh Cantemir şi Dimitrie Cantemir. A ajuns pe tronul Moldovei la vârsta de 73 de ani. Ca domn și-a luat numele de Constantin vodă. A fost ales de boierii mari ca domn pentru că întrunea toate calitățile cerute unui instrument docil al oligarhiei boierești: era bătrân, fără carte, fără avere și moșii, fără sprijin la rude de neam mare. Cronicarul Ion Neculce, în „Letopiseţul Ţării Moldovei” se exprimă astfel despre alegerea ca domn a lui Constantin vodă de către boieri: „Au socotit cu toții pre Constantin Cantemir cliuceriul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice carte nu știa, socotind boierii că l-or purta pre cum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân. Că alții mai de cinste și mai de neam nu priimia să fie domn.» A fost viteaz, dar incult. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Dușman al partidei poloneze din Moldova, face marea greșeală de a-i ucide pe logofătul Miron Costin și pe fratele său hatmanul Velicico Costin, bănuiți că au participat la un complot împotriva domnului. Marele cronicar Miron Costin nici nu a mai avut posibilitatea să-și dovedească nevinovăția în fața domnului: luat din satul său Bărboși (judeţul Neamț), în drum spre Iași a fost executat la Roman (1691).
La 5 februarie 1859 a murit Alecu Russo (1819-1859), ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului „Cântarea României”, tipărit anonim, fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. În anul 1848, după înfrângerea Revoluţiei paşoptiste, Alecu Russo s-a aflat la Cernăuţi, cu alţi revoluţionari-refugiaţi din Moldova, găzduiţi de celebra familie de patrioţi români Hurmuzachi. Opera de căpătâi a lui Alecu Russo, „Cântarea României”, a fost publicată pentru prima dată în anul 1850 în „România Viitoare”, revistă politică a românilor exilați la Paris, în versiune franceză. În limba română va apărea în „România literară” a lui Vasile Alecsandri în 1855. Mai târziu renumitul istoric român, Nicolae Iorga, va aprecia opera lui Alecu Russo: „Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea întitulată „Cântarea României” … E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, „țara cea dragă”, și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea evenimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ .
La 5 februarie 1908, în Cârpești, Cahul, Basarabia, s-a născut Vasile Țepordei, preot, ziarist, scriitor. A studiat la Seminarul teologic (1921–1929) și la Facultatea de Teologie din Chișinău (1929–1933), la Seminarul Pedagogic Universitar din Iași, cu examen de capacitate pentru Religie în 1937. A fost profesor de Religie la diferite licee din Chișinău și din București. A devenit preot în 1939, apoi iconom, iconom stavrofor. A fost arestat în septembrie 1948, judecat de un tribunal militar sovietic la Constanța în 1949 și condamnat la 25 de ani muncă silnică; a executat 8 ani în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar. Eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoție, ca paroh în Islaz, Ilfov și la biserica Mărcuța din București. A scris sute de articole, note, cronici, recenzii în diferite ziare și reviste din Chișinău: Luminătorul, Misionarul, Raza, Viața Basarabiei, Gazeta Basarabiei și București: Basarabia, Calendarul și cartea Amintiri din Gulag. A decedat la 14 mai 2002.
La 5 februarie 1939, în satul Rediul Mare, Soroca, s-a născut Mihail Dolgan, critic literar din Republica Moldova, membru al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie, Secția de Limbă și Literatură Moldovenească (1958–1963). În 1991 a susținut la Chișinău (pentru prima dată în limba română) teza de Doctor în Filologie Lirica civică moldovenească. Probleme ale adevărului artistic și ale poeticii, pe baza lucrărilor publicate anterior: „Idee și imagine poetică”, „Conștiința civică a poeziei contemporane”, „Poezia contemporană moldovenească din anii ’20-’30”, „Crez și măiestria artistică”, „Poezia contemporană moldovenească și problemele vieții” și „Poezia: adevăr artistic și angajare socială”. A fost laborant, cercetător științific inferior, cercetător științific superior la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe al Moldovei, șef al Sectorului de literatură contemporană moldovenească și de teorie a realismului socialist la Institutul de Istorie și Teorie Literară al AȘM, la Institutul de Literatură și Folclor, Institutul de Filologie. A decedat la 2 mai 2013.
La 5 februarie 1965 s-a născut Gheorghe Hagi, considerat cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. Pe 5 februarie e ziua lui Gheorghe Hagi, născut în aceeaşi zi cu Neymar şi Cristiano Ronaldo. De fapt, respectând cronologia, CR 7 şi brazilianul s-au născut de ziua lui Hagi. Lui Gheorghe (Gică) Hagi nu i se spune „Maiestate“, n-are sceptru şi nici coroană, deşi e recunoscut drept „regele“. E monarhul din familia regală a fotbalului românesc. Şi nu doar pentru că a lăsat în şah mat cei mai buni portari lume, dar a fost unul dintre cei mai devotaţi strategi ai jocului cu 11 „piese“ de pe gazon.
Evenimente istorice din ziua de 5 februarie:
1862: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza proclamă în faţa Adunărilor Principatelor Moldovei şi a Valahiei reunite în şedinţa comună „Unirea definitivă a Principatelor”, iar oraşul Bucureşti este proclamat capitală a ţării.
1971: A aselenizat nava cosmică americană „Apollo 14”. A fost lansată în spaţiu la 31 ianuarie 1971, comandant al navei fiind Alan Shepard. „Apollo 14” a fost a opta misiune din programul Apollo și a treia care a dus oameni pe Lună.
1990: A fost înființat la București Muzeul Țăranului Român. Este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte și Tradiții Populare.
2004: România a devenit membră de facto a NATO. România a fost invitată să adere la Alianța Nord-Atlantică la Summit-ul NATO de la Praga din 2002.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com