La 7 aprilie 1863, la Sibiu a avut loc un Congres naţional al romanilor, care a delegat zece personalităţi, în frunte cu mitropolitul Andrei Şaguna, pentru a expune împăratului Austriei, Franz Joseph I, la Viena, revendicările politice ale românilor. Andrei Șaguna (1808-1873) a fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face la 30 noiembrie.
La 7 aprilie 1931 s-a născut Amza Pellea, actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce. Printre alte roluri memorabile, Amza Pellea fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, care i-a relevat atât de bine disponibilitățile sale pentru comedie. Totodată, a interpretat unele figuri celebre din istoria României, precum Decebal sau Mihai Viteazul.
Amza Pellea s-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, iar tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei «Munca Noastră» din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova, și Școala tehnică de electrotehnică din Craiova.
Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.
Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht — 1962), Pietro (Umbra de Evghenii Şvarț — 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu — 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian — 1966), Platonov (Un Hamlet de provincie de Cehov — 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu — 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu — 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit — 1973) și inginerul din Nic Nic de Anca Bursan și Gheorghe Panco. A decedat pe 12 decembrie 1983 la București, în vârstă de 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.
La 7 aprilie 1943, la Hotin, (Ucraina), s-a născut Mircea Daneliuc, actor, dramaturg, prozator și cineast. A urmat Facultatea de Filologie, la secția de Limbǎ Francezǎ a Universitǎții din Iași și, mai târziu, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, Secția de Regie Film, pe care a absolvit-o în 1969. A debutat cu filmul „Cursa” (1975), pentru care a primit premiul de debut din partea ACIN și care a participat la festivaluri internaționale de film la Belgrad, New Delhi, Cairo, Moscova, Barcelona. Au urmat: Ediție specială (1977, premiul ACIN pentru regie), Proba de microfon (1988, Marele Premiu ACIN), Vânǎtoarea de Vulpi, Croaziera, Glissando (1984, Marele Premiu ACIN), Iacob (1988, Marele Premiu ACIN), A 11-a poruncă (1991, Marele Premiu UCIN), Tusea și junghiul (1992, Premiul special al juriului la UCIN), Patul conjugal (1993, Marele Premiu UCIN), Această lehamite, Senatorul Melcilor, Sistemul nervos (2005, premiul Anno Uno in Italia), Legiunea străină, Marilena, Cele ce plutesc etc. A scris scenariile pentru 19 dintre filmele pe care le-a regizat și a jucat ca actor în câteva dintre ele. Printre cărțile sale se numără Pisica ruptă (premiul ASPRO, Cea mai bună carte a anului 1997), Marilena și câteva voluptăți, Apa din cizme, Strigoii fără țară, Petru și Pavel, Ora Lanti (premiul de proză al revistei Ateneu), Spălări pe cap.
La 7 aprilie 1952, în Climăuți–Mușenița, Suceava, s-a născut Nichita Danilov, poet, scriitor, publicist și politician, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit cursurile Facultății de Științe Economice și pe cele ale Școlii Postliceale de Arhitectură, ambele din Iași. A lucrat în Iași ca economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor la Convorbiri literare, redactor șef la Kitej-Grad, șef departament cultură la Monitorul de Iași, director la Teatrul de copii și tineret Luceafărul, secretar literar la Teatrul Național, director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi”. Debutul său literar a avut loc în anul 1979 în paginile revistei Dialog. Poeziile sale au fost traduse și publicate în diverse reviste de gen din SUA, Anglia, Cehia, Slovacia, Franța, Spania, Letonia, Ungaria, Estonia etc., sub semnătura unor traducători de prestigiu. Din volumele sale: Fântâni carteziene (1980, Premiul Uniunii Scriitorilor), Arlechini la marginea câmpului (1985, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), Poezii (1987, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), Deasupra lucrurilor, neantul (1990, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, Premiul revistei Cronica, Premiul revistei Poesis), Nouă variațiuni pentru orgă (1999, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) etc.
La 7 aprilie 1954, la Leova din Basarabia s-a născut Ion Aldea-Teodorovici, compozitor și cântăreț român. În perioada 1975-1981 Ion-Aldea Teodorovici a studiat la Conservatorul „G. Musicescu” din Chişinău, a activat în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul”, condusă de compozitorul Mihai Drăgan. În 1981 Ion s-a căsătorit cu Doina Marin. În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Împreună cu soția sa a militat pentru reunirea Basarabiei cu România, a optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90 au cântat despre limba română şi Eminescu. În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coşereni, la 49 de kilometri de Bucureşti. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.
Evenimente istorice din ziua de 7 aprilie:
238 î.Hr.: Regele egiptean Ptolemeu al III-lea Euergetes a emis Decretul de la Canopus, prin care se adăuga o zi suplimentară în calendar la fiecare patru ani. Astfel, au fost introduși pentru prima dată anii bisecți.
321: Prin decretul împăratului roman Constantin cel Mare, ziua de duminică a fost declarată zi de odihnă.
1614: Moare El Greco, pictor spaniol manierist, de origine greacă (născut Domênikos Theotokópoulos), o personalitate marcantă în lumea artelor grafice europene, care și-a creat propriul său stil unic și inimitabil, impunându-se ca portretist, grafician, miniaturist, pictor pe teme religioase, dar și laice, toate tratate în același stil al său și numai al său.
1795: Republica Franceză adoptă kilogramul și gramul ca unitate principală pentru măsurarea masei. Treptat, etalonul standard pentru măsurarea masei s-a extins în mai toate țările Europei.
1859: Conferința de la Paris a reprezentanților Puterilor Garante. În cadrul Conferinței de la Paris (26 martie/7 aprilie–25 august/6 septembrie 1859), alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Principatelor Unite a fost recunoscută de jure la 1/13 aprilie 1859 de Franța, Rusia, Marea Britanie, Prusia și Regatul Sardiniei.
1881: Guvernul SUA a recunoscut independența de stat a României. Statele Unite au recunoscut existența Regatului României pe 7 aprilie 1881, când însărcinatul cu afaceri Eugene Schuyler a avut o audiență la Regele Carol I și a anunțat că Statele Unite au recunoscut noul Regat.
1922: Ratificarea Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920. Tratatul prin care se recunoștea suveranitatea României asupra Basarabiei, a fost semnat la Paris, la 28 octombrie 1920, de reprezentanții Marii Britanii, Franței, Italiei, pe de o parte și ai României, pe de altă parte. Textul tratatului a fost votat de Parlamentul român la 3 aprilie 1922 (Senatul) și la 7 aprilie 1922 (Adunarea Deputaților), când a fost promulgat și publicat în Monitorul Oficial.
1946: Uniunea Sovietică își anexează Prusia Răsăriteană și îi conferă statutul de „Regiunea Kaliningrad a Republicii Sovietice Federative Sovietice Ruse”.
1948: A intrat în vigoare statutul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), zi celebrată ulterior ca Ziua Mondială a Sănătății.
1960: În URSS a fost formată prima grupă de cosmonauți, alcătuită din 20 de piloți militari.
(V.K.)
Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com