La 11 iunie 1524 a avut loc Lupta de la Tărăsăuți. Ștefăniță Vodă, domnul Moldovei, a surprins în satul Tărăsăuți, pe Prut, un corp de oaste otoman, de circa 4.000 de oameni, care se întorcea cu pradă din Polonia, pe care l-a înfrânt.
La 11 iunie 1819 s-a născut Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor și revoluționar român. Nicolae Bălcescu ( 1819-1852), alături de fratele său mai mic, Barbu, a participat la Revoluția din 1848. A înființat împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell organizaţia revoluţionara secretă „Frăţia”. Prin capodopera sa „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, Nicolae Bălcescu l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.
La 11 iunie 1842 a văzut lumina tiparului poemul „Suflete moarte” de Nicolai Gogol, capodoperă a literaturii universale. Însuşi autorul, scriitorul rus de origine ucraineană, Nicolai Gogol, şi-a numit creaţia poem. În română romanul (poemul) „Suflete moarte” de Nicolai Gogol a fost tradus de un colectiv format din Tudor Arghezi, Ionel Ţăranu, Iancu Linde şi Rostilav Donici, traducere reluată în numeroase ediţii. O traducere recentă a fost realizată de Emil Iordache.
La 11 iunie 1883, în localitatea Țepu, Galați, s-a născut Tudor Pamfile, scriitor, etnolog și folclorist. A urmat Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București, fiind repartizat la Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Aici a scos revistele Ion Creangă și Miron Costin, a sprijinit îndeaproape apariția revistei Freamătul, care a apărut la Tecuci în 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacția la Bârlad. Numai culegerile și studiile apărute sub egida Academiei Române însumează peste 4.200 pagini. În 1915, un grup de trei intelectuali bârlădeni (Tudor Pamfile, poetul George Tutoveanu și preotul Toma Chiricuță) a decis înființarea unei societăți culturale pe care au numit-o Academia Bârlădeană. Începând cu anul 1918, s-a stabilit la Chișinău și a condus, până în 1920, publicația Cuvântul Moldovei. Este laureat al premiul Neuschotz al Academiei Române. Din opera sa: Cromatica poporului Român, Mitologia poporului Român, Văzduhul după credințele poporului român, Cerul și podoabele lui, Industria casnică la Români, trecutul și starea ei de astăzi, contribuțiuni de artă și tehnică populară. A decedat la 21 octombrie 1921, la Chișinău.
La 11 iunie 1925, au fost alese membre onorifice ale Academiei Române scriitoarele Elena Văcărescu și Anne de Noailles, primele femei în acest înalt for științific român. Elena Văcărescu s-a născut la București, la 3 octombrie 1864, în familia diplomatului Ioan Văcărescu. Primește o educație aleasă. Elena Văcărescu a urmat cursurile Universităţii de la Sorbona, primind îndrumări de la dascăli şi poeţi francezi de prestigiu. În anul 1886 ea a publicat la Paris primul volum de versuri „Chants d’Aurore”, care a fost întâmpinat prin cronici favorabile ale criticii şi a fost recompensat cu un premiu special al Academiei Franceze. În anul 1889 publică „Rapsodul Dâmboviţei”, o culegere de cântece populare, apărută mai întâi în limba germană şi tradusă chiar de regină, apoi publicată în franceză, engleză şi italiană. Este momentul în care compoziţiile sale dezvăluie o personalitate artistică rafinată, aplecată către momentele marcante ale existenţei ţăranului român. Elena Văcărescu s-a stins din viață la 17 februarie 1947, la Paris, unde a și fost înmormântată. În anul 1959 rămăşiţele ei pământeşti au fost aduse din Franţa şi înhumate la Cimitirul Bellu din București, alături de cele ale iluştrilor săi strămoşi din familia Văcăreștilor. Ea a lăsat drept moștenire Academiei Române, prin testament, majoritatea averii familiei.
Anna de Noailles (numele de fată Ana Elisabeta Brâncoveanu) s-a născut la 15 noiembrie 1876 la Paris. A fost o scriitoare și o poetă franceză de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea. Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar în 1901 a publicat un volum antologic – „Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a prestigioasei Academii a Limbii și Literaturii Franceze. Academia Franceză i-a acordat marele premiu pentru literatură. A fost prima femeie comandor al Legiunii de Onoare. Sociologul român, Dumitru Drăghicescu, a apreciat-o astfel: „Mentalitatea contesei este cu totul franceză. Ea a respirat din plin atmosfera intelectuală și artistică a Parisului. Educația ei literară s-a făcut în acel cerc de intelectuali care se inspiră cel puțin în aceeași măsură de emoțiile cerebrale ca și din viața fizică concretă, de emoțiile simțurilor…Marele secret pe care îl posedă doamna de Noailles, secret care este atât de rar, este de a surprinde și mira cititorul prin combinații de cuvinte cu totul neașteptate, dar care nu sunt deloc bizare. Acesta este puternicul talent, secretul doamnei de Noailles”. La insistențele lui Nicolae Iorga, Anna de Noailles devine membru de onoare al Academiei Române. Poeta s-a stins din viață în anul 1933, la Paris.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com