La 27 august 1576 a încetat din viaţă Tițian (Vecellio Tiziano), pictorul oficial al Veneţiei. Tiziano Vecellio – în română Tițian – a fost un vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene. Tițian s-a bucurat de atenţia unor personalităţi precum Carol Quintul sau Francisc I.
A dezvoltat tehnica culorii, ca mijloc de expresie artistică, obţinând efecte deosebite, pentru care este considerat ca fiind unul dintre primii pictori moderni. Moartea sa a survenit în timpul epidemiei de ciuma. Ca urmare a deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este înmormântat lângă biserica „Santa Maria Gloriosa dei Frari” din Venetia.
La 27 august 1595, voievodul Moldovei, Ieremia Movilă, a recunoscut suzeranitatea polonă. În aprilie 1595 Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, l-a înlăturat pe Aron Tiranul de pe tronul Moldovei și l-a impus pe Ștefan Răzvan, care a recunoscut suzeranitatea lui Sigismund (pro-habsburgic). Ieremia Movilă, celălalt pretendent la tronul Moldovei, a recunoscut și el, pe 27 august 1595, suzeranitatea polonă și a declarat Moldova drept „membru credincios și inseparabil” al coroanei polone. În decembrie 1595, în lupta de la Areni, oastea polonă condusă de cancelarul Zamoyski a înfrânt oastea lui Ștefan Răzvan și l-a impus pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei.
La 27 august 1856 s-a născut genialul scriitor ucrainean Ivan Franko. Ivan Franko (1856-1916) a fost şi un savant-enciclopedist, filosof, activist politic şi public. A fost cofondatorul şi preşedintele primului partid politic ucrainean. În perioada 1890-1891 Ivan Franko a învăţat la Universitatea din Cernăuţi. El a vizitat nu o dată Cernăuţiul, unde a şi fost arestat. Despre arestul său a scris Mihai Eminescu. Ivan Franko a lăsat o moştenire scriitoricească şi ştiinţifică colosală – 50 mii de lucrări. În perioada sovietică Ivan Franko era supranumit „pietrarul viitorului comunist”, în prezent este asociat cu chipul proorocului Moise, proslăvit în poemul său. În Ucraina există Premiul literar internaţional „Ivan Franko”. Unul dintre laureaţii acestui premiu a fost Mircea Lutuc, poet şi traducător român din Cernăuţi.
La 27 august 1917 s-a stins din viață scriitorul, istoricul și publicistul bucovinean, erou al Primului Război Mondial, Ion Grămadă. Ion Grămadă s-a născut la 3 ianuarie 1886, în localitate Zăhărești, Suceava. Era fiu de țăran, căruia i-a plăcut cartea. A studiat la Universitatea din Cernăuți, devenind licențiat în istorie și geografie. Discipol al lui Nicolae Iorga, Ion Grămadă a fost recomandat de marele istoric pentru un stagiu la Viena, unde se apropie de „România Jună”, vestita societate a românilor din capitala Imperiului austro-ungar. La Universitatea din Viena devine doctor în litere cu o teză despre participarea românilor la Asediul Vienei din 1683. Publică numeroase nuvele, schițe istorice și comentarii politice în presa timpului.
În anul 1907 Ion Grămadă înființează la Cernăuți gazeta „Deșteptarea”, una dintre cele mai populare ale vremii. Este apoi redactor la publicațiile „Românul” și „Viața nouă”. Implicat, ca redactor și comentator, în problemele politice legate de soarta Bucovinei, Ion Grămadă apără drepturile legitime ale românilor.
În august 1914 Ion Grămadă trece în Regat, unde activează ca profesor de germană, iar în momentul intrării României în război se înrolează voluntar. După absolvirea școlii de ofițeri la Botoșani în iarna lui 1916, participă la campaniile din anul 1917. Prietenii își amintesc momentul în care talentatul istoric și prozator a căzut: „În acea zi fatală de 27 august, cu arșiță de soare, cu năduf de lupte și cu fum de obuze, pe o colină însângerată a Cireșoaiei, înaintând la un contraatac îndrăzneț, a fost străfulgerat de gloanțele cotropitorului în abdomen și a murit, strigând sergentului Donose de lângă el: „Sergent Donose, preia comanda plutonului, și du-l înainte, tot înainte!” (Colecția revistei „Junimea literară”, Cernăuți, 1936). A fost îngropat de camarazi într-o poiană a locului.
În iunie 1926 rămășițele sale pământești au fost aduse la Suceava și îngropate cu onoruri în cimitirul orașului. În semn de înveșnicire a memoriei scriitorului și istoricului, la 26 august 2007 a fost inaugurat un bust al eroului Ion Grămadă pe o colină în dreptul localității Stroiești, județul Suceava.
Ion Grămadă a tradus din literatura romantică și modernă, și-a publicat prozele în periodicele „Junimea literară” (Cernăuți), „Viața românească”, „Luceafărul” (Budapesta), „Neamul românesc literar” (Văleni-de-Munte). Aceste texte literare au fost colectate postum, într-un volum apărut sub îngrijirea lui Constantin Loghin (1924). Există și o ediție modernă, apărută în 2002.
Câteva nuvele de Ion Grămadă au fost incluse în compendiul „Pagini de literatură română Bucovina, regiunea Cernăuți 1775-2000” de Grigore C. Bostan și Lora Bostan. Autorii compendiului îl citează pe Perpessicius care afirma că în persoana lui Ion Grămadă „Bucovina pregătea un mare prozator, cel mai personal dintre prozatorii bucovineni”.
27 august 1918, Edineț, Basarabia, s-a născut Leon Levițchi, filolog anglist și lexicograf, cunoscut ca traducător de literatură britanică și autor de dicționare și studii de referință. Între anii 1937–1941, a studiat Limba și literatura engleză, precum și Estetica și critica literară la Litere și Filosofie a Universității din București. În anii participării României la cel de-al doilea război mondial, a fost recrutat ca translator din mai multe limbi la mai multe comandamente militare. După terminarea războiului, s-a căsătorit și a lucrat ca profesor de engleză la licee în București. Din 1949 Leon Levițchi a fost asistent, lector, conferențiar și apoi profesor universitar la catedra de Limbi germanice de la Universitatea din București. A fost unul dintre cei mai reputați shakespearologi români. A tradus în românește și publicat o ediție în 11 volume a operelor lui William Shakespeare. De asemenea, a fost autor sau coautor a numeroase manuale de limbă engleză, dicționare și studii de specialitate. Împreună cu Andrei Bantaș a publicat o ediție bilingvă româno-engleză a poeziilor lui Mihai Eminescu, traducerile aparținându-le. Scrieri alese: Dicționar român-englez, Studii shakespeariene, Istoria literaturii engleze și americane. A decedat la 16 octombrie 1991, la București.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com