31 august – Ziua Limbii Române
Sergiu BESPALCO,
autor al câtorva plachete de versuri, fost lucrător al culturii din Stălinești, CT Mămăliga:
–Am desfășurat o activitate culturală pe parcursul multor ani, întreținându-mă cu cântecul și versul în limba română. Acum sunt la odihna binemeritată, dar nu mă las de cântec – cânt în corul bisericesc, dar nici de poezie – atunci când îmi vine inspirația. Cel mai convingător poate argumenta ce înseamnă pentru mine, precum și pentru alți consângeni de-ai noștri, dulcele grai matern, această poezie a mea:
Dulce grai…
Grai străbun, scumpă rostire,
Rod pe sufletescul ram,
Ne ești dulcea zămislire,
Dintr-un fagure de neam.
Geto-dac îți este cheagul
Și romanic ți-e veșmântul,
Drept ai tot crescut, ca fagul,
Și-ai rodit în veac Cuvântul.
Și te-a rourat mireasma,
Cetinii pe culmi cu bouri,
Și ți-au fost catapeteasma
Munți cu creștetul în nouri.
Și ți-a fost oglindă lacul
Cerului, adânc, semeț,
Ți-a cântat întâi diacul
În albastrul de Voroneț.
Dinspre munți și dinspre brodnici,
Ca o Dunăre, săltând,
Mi te-ai revărsat în cronici
Și-ai înmugurit în gând.
Îți găseai sălaș de pace
În peceți și în hrisoave,
Când veneau alte noroade
Țărișoara să ne-o calce.
Și te-a plâns arcușul teafăr
Pe o strună de vioară,
Te-a tămăduit Luceafăr
Ce pornea ca să răsară,
Și te-au alintat ciobanii,
Baciul și cu Miorița,
Și te-au vorovit Ștefanii,
Vodă, doamna și domnița.
Și-ai tot odrăslit în spice,
Și în șipot, și în frunze,
Și în fluierul ce zice
Doine, când îl duci la buze.
Zodia ta e-n fremătare,
Ca un codru de lumină,
Între vechi și noi hotare
Ești acasă, ești stăpână,
Limba noastră cea română.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com