La 7 septembrie 1850 s-a născut la Roman, în Principatul Moldova, Constantin I. Istrati, chimist şi medic, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie. Constantin I. Istrati (1850-1918) a organizat învăţământul de chimie organică la Universitatea din Bucureşti şi a înfiinţat Societatea Română de Ştiinţe (1890) şi Asociaţia Română pentru Înaintarea şi Răspândirea Ştiinţelor (1902). A fost ministru în mai multe guverne ale României, membru titular (1899) şi preşedinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916. Constantin I. Istrati a luat doctoratul în medicină la Bucureşti în 1877, devenind colaboratorul lui Carol Davilla, iar in 1885 a obţinut şi doctoratul în chimie, la Paris. În 1883 a fost numit profesor de fizică la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti. A făcut cercetări asupra bogăţiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită etc.). Studiind derivaţii halogenaţi ai benzenului, a descoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1889. C.I. Istrati a fost şi un colecţionar împătimit de documente istorice. Documentele vechi adunate cu migală de doctorul Constantin I. Istrati sunt reunite în prezent în Colecţia Dr. Constantin I. Istrati, păstrată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale. Documentele se referă la diferite regiuni şi zone ale ţării, însă cele mai multe privesc Moldova istorică şi Basarabia, deosebit de importante fiind actele de cancelarie emise în vremea lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Chior, Petru Rareş, Despot Vodă, Petru Şchiopul, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Ştefan al II-lea Tomşa şi a altor domni moldoveni, sau cele privind evenimente fundamentale privind istoria ţării, cum ar fi Revoluţia de la 1848, pregătirea şi înfăptuirea Unirii de la 1859 şi altele. Există în colecţie şi o serie de documente privitoare la personalităţi şi familii, precum Asachi, Donici, C. I. Istrati, Paladi, Rosetti, Bibescu, Densuşianu etc.
La 7 septembrie 1965, în localitatea Adjud din judeţul Vrancea, s-a născut marea soprană română, Angela Gheorghiu, considerată una dintre cele mai renumite cântăreţe de operă din lume. Numele de fată al cântăreţei este Burlacu. Într-un interviu pentru o publicaţie italiană, Angela Gheorghiu (nume după prima ei căsătorie), amintindu-şi de copilărie, a relevat: „Mama era croitoreasă, iar tata lucra ca mecanic de locomotivă. În anul 1965, atunci când m-am născut eu, la putere a venit Ceaușescu, iar România era o țară oribilă. Eram copil, nu înțelegeam prea multe, mă jucam, cântam, apoi au început toți să-mi dea lecții gratuite de canto. La 14 ani am plecat de la Adjud la București pentru studii. Ceaușescu a căzut chiar în anul dinainte de a termina eu Conservatorul, în 1989 și astfel, din fericire, am avut posibilitatea să călătoresc”. Elevă a Miei Barbu, Angela Gheorghiu a absolvit Conservatorul din Bucureşti în 1990. Vocea unică şi prezenţa scenică au transformat-o pe Angela Gheorghiu curând într-un nume de rezonanţă al scenei lirice internaţionale. În străinătate cântă pentru prima dată la Basel în „Elixirul dragostei” de Gaetano Donizetti. În 1992 debutează la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, în „Don Giovanni”. La Royal Opera House a triumfat în mult aplaudata „Traviata” de Giuseppe Verdi, dirijată de Sir Georg Solti, în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct, a fost anulat programul obișnuit de la BBC. Spectacolul a fost înregistrat de casa de discuri Decca.
De atunci, soprana Angela Gheorghiu a fost o prezență constantă în săli de operă și de concert din lumea întreagă: Viena, Paris, Milano, Londra, New York, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago, Philadelphia, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbeck, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Madrid, Barcelona, Praga, Montreal, Toronto, Moscova, Taipei, San Juan, Ljubljana, Shanghai, Oman, Frankfurt, Verona și altele.
În iunie 2002 Angela Gheorghiu a participat la spectacolul care a marcat Jubileul de Aur al Reginei Elisabeta a II-a. În 2003 a luat parte la concertul organizat cu ocazia decernării Premiilor Nobel. În 2009 Angela Gheorghiu a fost invitată să cânte în onoarea mezzo-sopranei Grace Bumbry la Washington. A interpretat aria «Vissi d’arte» din „Tosca” de Puccini în prezența Preşedintelui de atunci, Barack Obama. În februarie 2012 Angela Gheorghiu a deschis Balul Operei din Viena, fiind acompaniată de Orchestra Operei din Viena.
În Anglia, unde la Royal Opera soprana Angela Gheorghiu este considerată una „de-a casei”, va ieși o autobiografie scrisă împreună cu Jon Tolansky. Este o carte despre ea, despre o voce diferită de toate celelalte, chiar și despre ceea ce are curajul să spună în afara scenei.
La 7 septembrie 1989, la Chișinău s-a născut Silvia Busuioc, actriță și manechin, originară din Republica Moldova, care activează în Italia, Londra și la Hollywood. A început cariera artistică de la vârsta de 7 ani cu dansul, studiind: dansuri sportive, dansul modern, latin, continuând cu hip-hop și dansul contemporan. Deja la vârsta de 12 ani lua parte în diverse spectacole pentru Televiziunea Națională din Moldova și diferite teatre din țară sau peste hotare și în turnee. A studiat la liceul „Spiru Haret” din Chișinău până în clasa a 11-a, continuându-și ulterior studiile în Italia, unde a fost activă în cadrul grupului de teatru al liceului. În 2007 a absolvit International Cambridge School, specializări în Business, Economie, Limba și Literatura Engleză. În același an a participat la un concurs național pentru campania de informare pentru lupta împotriva tuberculozei – a scris și a jucat rolul principal în filmul de scurt metraj A Doua Șansă, care a câștigat premiul întâi. La scurt timp s-a transferat în Italia, unde a lucrat ca model pentru campanii internaționale, a avut primele apariții la televiziunile Sky, Rai, Channel 5, La 7 și a colaborat cu Piccolo Teatro din Milano și Academia de Filodramatici. În 2012 a absolvit Universitatea din Milano și a fost acceptată ca distinguished guest la Actors Studio la Hollywood, fiind invitată să-și continue studiile. În prezent, lucrează în Italia, Londra și la Hollywood, unde a continuat colaborarea cu Actors Studio. A jucat în filme de lung metraj.
La 7 septembrie 2002, la Tübingen, Germania, a decedat Eugeniu Coșeriu, filolog moldovean. Lingvistul Eugeniu Coșeriu s-a născut în 1921, la Mihăileni, Basarabia. După studiile din România și Italia a devenit profesor de lingvistică generală și indo-europeană la Universitatea din Montevideo (Uruguay). În anii 50, a dezvoltat bazele teoriei sale lingvistice, care a constat, la început, din dezvoltarea și completarea lingvisticii structurale. În cele mai importante opere ale sale din această perioadă îl tratează critic pe Ferdinand de Saussure și modifică sau mai degrabă completează teoria vorbirii a acestuia, referindu-se, printre alții, la Wilhelm von Humboldt, Hegel și Aristotel. Unele dintre publicațiile lui Coșeriu, din anii 50, dezvăluie chestiuni care depășesc structuralismul. Se conturează pentru prima dată o teorie lingvistică a textului. În 1961, Coșeriu a ajuns în Germania, mai întâi la Bonn și, apoi, la Frankfurt/Main, iar în cele din urmă, din 1963, la Universitatea din Tübingen ca profesor de lingvistică romanică. În anii 70, Școala din Tübingen a lui Coșeriu a devenit cea mai importantă în studiile romanice, cu mare impact chiar și dincolo de studiile romanice, mai ales în domeniul lingvisticii generale și al filosofiei limbajului, dar și în alte discipline, precum lingvistica germanică sau slavă.
La 7 septembrie 2008 a decedat la Bucureşti, în urma unui cancer faringian, popularul actor roman Ilarion Ciobanu. Ilarion Ciobanu s-a născut la 28 octombrie 1931, în localitatea Ciucur, pe atunci în județul interbelic Tighina. În anul 1958 a intrat la IATC, pe care însă nu l-a absolvit.
Debutul cinematografic al actorului s-a produs la vârsta de 30 de ani în filmul „Setea”. A interpretat roluri principale în mai bine de 50 de filme şi a fost, de asemenea, regizor al filmelor „Omul de lângă tine” și „Mara”. După 1989, Ilarion Ciobanu a continuat să joace doar ocazional, în filme precum ar fi „Crucea de piatră – Ultimul bordel”, „Terente – Regele bălților”, „Tancul și Bored”. La Prima ediție a Festivalului Internațional de Film București, BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelență pentru contribuția sa în arta cinematografiei, moment în care cei prezenți l-au aplaudat în picioare minute în șir.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com