Dacă m-ați întreba de când o știu pe Sofia Vicoveanca, v-aș răspunde simplu: dintotdeauna. Așa este, de când mă știu și mă țin minte, am auzit-o cântând. În casa părinților mei era un adevărat cult pentru Sofia Vicoveanca. Când răsuna acum vreo 60 de ani un cântec de-al ei la radio, se făcea liniște deplină și o ascultam cu sufletul la gură, indiferent în ce perioadă a zilei era. Aveam parcă un ritual, era parcă o mică sărbătoare pentru noi. Desigur, că îi ascultam cu plăcere și pe alți interpreți de folclor, dar pentru Sofia Vicoveanca, era ceva aparte. …Multă vreme a trecut de atunci, Multă apă a curs pe Siret la vale, multe vânturi au străbătut Carpații seculari. S-au trecut din viață bunii mei părinți. Dar, dragostea altoită de ei în frageda mea copilărie pentru cântecul nostru românesc, a rămas cu mine pentru toată viața. Azi, după atâția ani, cu aceeași dragoste și plăcere o ascult pe cea mai îndrăgită interpretă de foclor din toate timpurile. Acum o pot asculta oriunde și oricând. Și fiecare aparție a ei, indiferent unde și când, îmi produce aceeași senzație de sărbătoare în suflet.
Am avut onoarea să o cunosc personal pe marea noastră cântăreață. Deși rar ne-am întâlnit în drumurile noastre, dar fiecare întâlnire o păstrez în amintire. Acum vreo doi ani ne-am întâlnit întâmplător în trenul ce mergea de la Suceava spre București. Mergeam cu colega mea, Elena Clioț din Pătrăuții de Jos la o conferință în România, iar ea pleca, ca de obicei, întru-n turneu. Am reușit să stăm de vorbă cu domnia sa. S-a mirat că o cunoaștem atât de bine, că îi cunoaștem repertoriul, îi știm cântecele, îi urmărim concertele.
Eu personal îi cunosc și versurile pe care le scrie cu inima-n palme, simple, frumoase și pe înțelesul tuturor. Fără ca ea să știe intrasem în posesia cărții ei de versuri „Cu inima în palme”. S-a bucurat când i-am spus că am și prezentat cartea respectivă în ziarul „Libertatea Cuvântului”, ce apărea pe atunci tipărit la Cernăuți. Păcat că nu aveam acel ziar sau măcar o copie la mine, sper că totuși într-o bună zi să ne întâlnim și să i-l înmânez. Sunt de atunci tocmai 20 de ani, când în 2005 am publicat acel material.
I-am spus atunci, că pe parcursul anilor, am adunat într-o mapă pentru muzeul de la Liceul din Cupca, mai multe ziare și reviste cu materiale tipărite despre domnia sa. Desigur, că am și în arhiva mea personală, un disc de cândva, cu chipul ei în haine vechi tradiționale, cartea dăruită de o cunoștință comună de-a noastră din România, un disc modern, ce mi l-a dăruit chiar doamna Sofia, două mici calendare, și desigur, cele scrise despre ea prin ziarele noastre.
Vara aceasta am avut ocazia să vizitez casa-muzeu a nonagenarului nostru Ionică Semeniuc din Hrușăuții Volocii. Am văzut atât la el acasă, cât și la muzeul din sat pe care l-a amenajat, mai multe discuri și fotografii cu doamna folclorului românesc. Mi-a mărturisit că o admiră mult și că a avut fericirea să viziteze muzeul ei de la Vicovu de Jos. Atunci dna Sofia i-a promis că într-o zi va veni și ea să-i viziteze muzeul, care chiar merită să fie vizitat. Sper că își va respecta promisiunea.
Așa cum sperăm cu toții că încă de multe ori o s-o mai avem printre noi, am vrea s-o vedem la Cernăuți, sau oriunde în altă parte, cântând, chiar de trecem prin vremuri grele acum.
23 septembrie a fiecărui an, este o zi specială pentru minunata noastră interpretă, îndrăgită de noi și de mii de admiratori ai folclorului din lumea întreagă. Este ziua când doamna Sofia adaogă încă o crizantemă în buchetul vieții. O felicităm din tot sufletul. Până la anul viitor când își va marca un frumos jubileu al vieții, îi dorim doar zile senine, de flori și de soare pline.
Stimata, draga și neasemuita noastră doamnă Sofia Vicoveanca! Tot de ce aveți nevoie în această viață, trăită prin cântec, poezie, promovare a folclorului autentic, să vi se împlinească. Pace, sănătate, succese, noi cântece, noi versuri, și de ce nu și noi desene, noi realizări. Bunul Dumnezeu să vă ocrotească pașii pe acest pământ. Doamne ajută și un sincer La mulți ani!
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com