La 4 octombrie 1509 a avut loc Bătălia de la Hotin. Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517, a cerut mâna Elisabetei, sora regelui Alexandru al Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți. Fiind refuzat de două ori, a pustiit sudul Poloniei, în cele din urmă convenind asupra căsătoriei (1506). Curând după aceea, regele Poloniei a murit, succesorul acestuia nu a mai aprobat căsătoria, ceea ce a provocat o serie de devastări reciproce. În invazia din iunie 1509, Bogdan a cucerit Pocuția, Rutenia Roșie și Podolia, dar, în același timp polonezii, sub comanda hatmanului Kamieniecki au invadat Moldova, atacând Suceava cu curca 20.000 de soldați. După un asediu de trei săptămâni, leșii s-au retras prin Bucovina de est. De-a lungul Nistrului, în imediata apropiere a Hotinului, moldovenii i-au așteptat pe polonezi. În 4 octombrie 1509 a avut loc lupta generală între oastea Moldovei, condusă de Bogdan și cea poloneză condusă de hatmanul Mikołaj Kamieniecki, care sa încheiat cu victoria polonezilor. A fost ultima bătălie a războiului moldoveano-polon, început în 1502 și încheiat prin tratatul de pace de la Camenița din 22 ianuarie 1510, prin care Bogdan a renunțat în cele din urmă la pretențiile asupra Pocuției și planurile de căsătorie cu Elisabeta Jagiello, în schimbul unor avantaje politico-economice.
La 4 octombrie 1848, la Cernăuţi a apărut săptămânalul cu text bilingv, român şi german, „Bucovina’’ – „Gazetă Romănească (Romanische Zeitung) pentru politică, religie și literatură” – editat de fraţii Gheorghe şi Alecu Hurmuzachi. Ziarul „Bucovina” a apărut în perioada 4 octombrie 1848–20 septembrie 1850. Articolul-program, publicat în primul număr, era programul revoluţiei române de la 1848 din Bucovina, exprimat în „Petiţia Ţării”, iar ziarul se adresa în paginile sale întregului neam românesc. Ziarul „Bucovina” a avut colaboratori străluciţi: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogălniceanu, Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariţ etc. Referindu-se la activitatea literară desfăşurată de „Bucovina”, Nicolae Iorga o asemăna cu cea a „Daciei Literare”.
La 4 octombrie 1875 a fost deschisă Universitatea din Cernăuţi, în prezent una dintre cele mai vechi universităţi clasice din Ucraina. Primul rector al Universităţii „Franz Josef” a fost doctorul în drept, Constantin Tomaşciuk, care, fiind deputat la Viena, a lansat ideea deschiderii Universităţii la Cernăuţi. Universitatea avea trei facultăţi: teologie, drept şi filozofie. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, din 1918 şi până în 1940 Universitatea din Cernăuţi a fost o instituţie de învăţământ superior din România. În 1940, după instaurarea în Bucovina a puterii sovietice, Universitatea a devenit o instituţie de stat cu predarea în limba ucraineană. Din anul 1989 Universitatea poartă numele lui Iuri Fedkovyci. În anul 2000 ea a obţinut statutul de Universitate Naţională, având la ora actuală de 16 facultăţi, la care învaţă circa 20 mii de studenţi. Fosta Reşedinţă a mitropoliţilor Bucovinei şi Dalmaţiei (corpul central al Universităţii), în 2011 a fost inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO.
La 4 octombrie 1881, la Craiova s-a născut George (Gogu) Constantinescu, inginer constructor român, descoperitorul unei noi ştiinţe – sonicitatea. Revista engleză „The Graphic” îl consideră unul dintre cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison şi Lister. Gogu Constantinescu s-a făcut remarcat în comunitățile științifice printr-o nouă știință pe care a dezvoltat-o, numită sonicitate. Este vorba despre o ramură a mecanicii care se ocupă de transmiterea prin vibrații și unde de energie sau de putere mecanică în masa corpurilor lichide, fie a corpurilor solide. Însă numele savantului român nu este pomenit în manualele școlare. Gogu Constantinescu a aplicat noua teorie în numeroase invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic și altele. În perioada cât a locuit în Anglia, a participat activ la construcția de avioane engleze, tipul Bristol.
Savantul român Gogu Constantinescu a fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România – printre clădirile construite de acesta: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanța.
Gogu Constantinescu a fost unul dintre acele minți geniale, ale cărui idei au devansat cu mult timpul existenței sale fizice, dar care astăzi își păstrează actualitatea. În contul lui Gogu Constantinescu figurează circa 400 de brevete de invenție, o parte fiind patentate în SUA, Danemarca, Elveția, Austria, Germania, Marea Britanie, Franța, România etc., precum și altele, care nu au fost niciodată publicate.
La 4 0ctombrie 1948: Pavel Pelin, în Satul Nou (azi Novosiolovka), Sarata, regiunea Odesa, s-a născut Pavel Pelin, scriitor din Moldova. Studii neterminate la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1966-1970); licențiat al secției critică literară a Institutului de Literatură Universală „M. Gorki” din Moscova (1985). A fost colaborator la ziarele „Tinerimea Moldovei”, „Cultura” (Chișinău), „Zorile Bucovinei” (Cernăuți), inspector teatral, profesor în învățământul mediu (Ucraina, regiunea Transcarpatică), colaborator științific, consilier parlamentar, consilier prezidențial. În 1983, a debutat editorial cu volumul „Ce dragoste veche – Actorii”, urmat de cărțile „Ce dragoste veche – Actorii”, (ediția a II-a, revăzută și completată, 1998), „Lupoaica”, proză, 1998, „Scribul”, proză, 2000, „Manuscrisele lui Aritel”, eseu, 2007, „Privitor ca la teatru, carte despre artiști”, 2007 și „Lupta cu urâtul. Viața artiștilor basarabeni”, 2015. Pavel Pelin a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998), Premiul revistei „Convorbiri literare” (1998, Iași) și cu alte premii literare. S-a stins din viață pe 10 februarie 2021.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com