,,Carte, cinste cui te-a scris”
Pe data de 11 martie 2014, ,,Cartea Durerii” a fost lansată la Suceava, în incinta Bibliotecii Bucovinei ,,I. G. Sbiera”. La acest eveniment au participat reprezentanți ai bibliotecilor comunale, orășenești și municipale din județul Suceava. Ștefan Rotaru, președintele Fundației ,,Pro Rădăuți”, luând cuvântul în fața celor prezenți a menționat că scopul ,,Cărții Durerii” constă în faptul de a arăta lumii întregi adevărul despre infernul comunismului, în care au fost împinși părinții noștri, subliniind că martirii cer dreptate și adevăr.
După trei zile, la 14 martie 2014, în publicația suceveană ,,Crai Nou”, cu mențiunea: ,,Carte, cinste cui te-a scris”, apare materialul ,,Nume pe o alfel de cruce”, purtând semnătura ,,D. T.”. Autorul scrie: ,,Așezarea noii granițe care înjumătățea Bucovina a creat drame umane incredibile, fatale, rămase multă vreme necunoscute.
Unul, căruia casa îi rămâne în România, iar ogorul – în URSS, era arestat de ruși pe ogor; altul culege vreascuri și trece pe nesimțite frontiera; alții doi se duc să-și recupereze oile de la stânele rămase ,,dincolo”, altele se duc să-și vadă rudele din satul vecin, rămas de asemenea ,,dincolo”; un străjan se duce să-și recupereze feciorii angajați la o stână din Igești… Toți sunt arestați de sovietici, anchetați, condamnați și deportați pentru ,,trecerea ilegală a frontierei de stat”.
Toți sunt români care mor ,,dincolo” – 31 în total, dar și 14 evrei, 3 ruși și 2 ucraineni, pentru marii ,,prieteni” de la răsărit necontând obârșia lor. Ei trebuiau aneantizați…
Este meritul celei de-a doua părți a ,,Cărții durerii”, apărută anul trecut la Cernăuți, de Petru Grior, Marius Cazacu, Bogdan Grior, Elena Stadnic, Roman Stadnic, Ștefan Rotaru și Maria Zaboloțchi (Cernăuți, DrukArt, 2013), de a fi readus în memoria umanității numele celor astfel dispăruți.
Fiecărei victime i se consacră câteva rânduri, traduse în ucraineană și engleză. Nu multe, dar suficiente ca numele lor să fie astfel înscrise pe ,,crucea” holocaustului roșu”.
A doua zi, la 15 martie 2014, ziarul ,,Monitorul de Suceava” a inserat în paginile sale articolul ,,Cartea Durerii”, semnat de Tiberiu Cosovan, în care se menționează: ,,Cartea Durerii” (partea a doua), proiect finanțat de Ministerul Afacerilor Externe – Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (dar cu mențiunea ,,Conținutul acestei cărți nu reprezintă poziția oficială a DPRRP”), a apărut la sfârșitul anului trecut, la Editura DrukArt, din Cernăuți, cu eticheta Organizației Publice Orășenești Cernăuți ,,Centrul de Cercetări Istorice și Culturale”.
87 de martiri, născuți pe teritoriul actual al României.
Editarea în formulă trilingvă (română, ucraineană, engleză) lucrarea, consacrată Zilei Naționale a României, include numele a 87 de martiri, născuți pe teritoriul actual al României (români, evrei, ruși, ucraineni, nemți, dar și o poloneză și o austriacă), persoane ,,condamnate de către organele pseudo-judiciare sovietice la munci silnice” și oameni ,,incluși de către triunghiurile operative” ale tiraniei staliniste în categoria ,,elementelor social-primejdioase” și deportați în Siberii fără de sfârșit”.
Cartea, care poartă pe pagina de titlu semnăturile lui Petru Grior, Marius Cazacu, Bogdan Grior, Elena Stadnic, Roman Stadnic, Ștefan Rotaru și Maria Zaboloțchi, cuprinde datele biografice ale celor condamnați, pedepsiți sau deportați pentru ,,trecerea ilegală a frontierei”, pentru că în perioada interbelică au fost membri ai unor ,,partide contrarevoluționare din România”, au fost acuzați de ,,activitate de spionaj” sau de ,,colaboraționism cu Organizația Naționaliștilor Ucraineni”, ,,pentru trădarea patriei sovietice”, pentru ,,nedenunțare”, pentru ,,activitate subversivă” ori deportați ca ,,elemente social-primejdioase” și ca rude ale ,,trădătorilor patriei socialiste”.
Oameni a căror viață s-a năruit pentru că au trecut frontiera trasată samavolnic ,,ca să strângă roada de pe loturile de pământ ale părinților lor”, pentru că s-au rătăcit în pădurea de la frontieră, sau pentru că au mers să-și aducă oile rătăcite și au intrat în mâinile grănicerilor sovietici.
Răsfoiți această carte și vă veți îngrozi de ceea ce s-a putut întâmpla în perioada ,,dezmățului stalinist al primului stat socialist din lume”.
Pe data de 4 aprilie 2014, articolul ,,Citești și te cutremuri”, care poartă semnătura ,,Prof. Gh. Giurcă”, apare în publicația ,,Crai Nou” din Suceava. Autorul afirmă: ,,La editura DrukArt din Cernăuți a apărut în 2013 partea a doua a lucrării cu titlul ,,Cartea Durerii” semnată de Petru Grior, Marius Cazacu, Bogdan Grior, Elena Stadnic, Roman Stadnic, Ștefan Rotaru și Maria Zaboloțchi, membri ai Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din oraș.
Cartea, rod al unei intense munci de documentare, este tipărită cu sprijinul financiar al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni și este tradusă în limbile ucraineană și engleză.
Autorii și-au propus să reconstituie pe cât posibil viața de coșmar în care au trăit locuitorii din nordul Bucovinei începând cu vara anului 1940, după ocuparea samavolnică a acestei părți a țării nostre de către trupele sovietice. În paginile volumului ,,sunt incluse numele a optzeci și șapte de martiri, născuți pe teritoriul actual al României. În numărul martirilor au intrat șaizeci și cinci de români, opt evrei, cinci ruși, cinci ucraineni, doi nemți, o poloneză și o austriacă” (p. 16). Cei mai mulți dintre aceștia erau născuți în județul Suceava (după actuala împărțire administrativă): Bădeuți, Vicovu de Sus, Climăuți, Frătăuții Noi, Horodnic, Siret, Arbore, Baineț, Bilca, Frătăuții Vechi, Gălănești, Calafindești, Clit, Dolhasca, Iaslovăț, Marginea, Mihoveni, Solca, Vatra Dornei etc. Sunt însă și victime ajunse în Bucovina de prin alte părți ale țării, oameni care, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, își găsiseră aici un rost în viață. Îngrijorați de modul în care se comportau noile autorități (e destul să ne amintim de masacrul de la Fântâna Albă), unii și-au căutat scăparea încercând să treacă frontiera impusă de cuceritori. Cei prinși au fost arestați. Au fost arestați însă și unii care au trecut granița fără să-și dea seama, s-au rătăcit pur și simplu prin pădure. Alții, pentru că se duseseră să-și aducă acasă oile date la o stână rămasă între timp pe teritoriul ,,eliberat” ori să strângă recolta de pe ogoarele însămânțate în primăvară, ogoare care, de asemenea, în timpul verii au intrat în structura imperiului stalinist etc. Tratați ca dușmani ai puterii sovietice, cu toții au fost condamnați la ani grei de pușcărie și duși în lagăre precum cele din Vorkuta, Sverdlovsk, Novosibirsk, Celeabinsk ori Penza, de unde multora li s-a întors doar numele.
Pentru fiecare caz în parte, cititorul află datele biografice esențiale (numele și prenumele, locul nașterii, pregătirea profesională, locul de muncă), precum și învinuirile aduse acelor oameni de noile autorități, pentru care au fost condamnați. Între cei incluși în această a doua parte a ,,Cărții Durerii” se află ,,cinzeci și unu de agricultori, patru funcționari, doi învățători, trei negustori, un fotograf, un medic” (p. 16), toți considerați ,,elemente social-primejdioase” de către autoritățile instaurate abuziv pe aceste străvechi meleaguri românești.
A trecut de atunci mai bine de jumătate de secol. Uitarea însă nu s-a așternut peste aceste drame greu de imaginat. Ca dovadă că oamenii respectivi erau nevinovați, după destrămarea imperiului sovietic, condamnații au fost reabilitați, în baza Legii ,,Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991. Unii, chiar mai devreme, în timpul puterii sovietice. Deci erau nevinovați sau ,,vinovați” pentru că doreau să fie liberi. Tocmai de aceea durerea e mai mare, așa încât citești paginile cărții și te cutremuri. Fără să fi cunoscut direct vreunul dintre acești martiri, îți simți sufletul răvășit și te întrebi cum au fost posibile în secolul al XX-lea astfel de crime ale căror victime (femei sau bărbați, tineri sau în vârstă) au suferit asemenea chinuri. Și, sigur, se vor cutremura și cei din generațiile viitoare. Lucrarea de față rămâne o mărturie în acest sens.
Prin conținut, ,,Cartea Durerii” se constituie deci într-un veritabil act de dreptate istorică. Este meritul incontestabil al autorilor care, pentru alcătuirea ei, au cercetat un imens volum de arhive și au consemnat unele mărturii de epocă pentru ca cititorul să afle adevărul. N-a fost deloc ușor, dar ei au considerat că e datoria lor morală să întreprindă un asemenea demers pentru a nu lăsa să se aștearnă uitarea peste aceste drame cutremurătoare. Și tot în semn de respect față de cei incluși în această carte, au pus pe coperțile exterioare ale volumului (,,învelit” în steagul tricolor) și la sfârșitul fiecărei biografii imaginea unei lumânări aprinse. Este un gest creștinesc prin care autorii vor să-și exprime recunoștința față de acești martiri ai neamului spre veșnica lor pomenire”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com