28 decembrie 1887, la București, s-a născut Spiridon Georgescu, sculptor român. A urmat Școala Superioară de Arte și Meserii, deoarece fostul său director de școală susținea că „avea un talent deosebit la desen“. A avut profesori pe sculptorul Ștefan Ionescu-Valbudea și pe Arcangelo Figini. După absolvire (1906), la sfatul profesorilor săi, a plecat în Italia pentru perfecționare, dar, după numai 6 luni, rămas fără bani, s-a întors acasă, unde a început să lucreze întâi sculptură în lemn și apoi modelaj în ghips. În 1911 a plecat din nou în Italia, s-a înscris la Academia de Belle-Arte din Carrara și timp de un an, a învățat modelajul, desenul ca bază a sculpturii, la clasa sculptorului Augusto Polina. S-a înscris apoi la Institutul Superior de Belle-Arte din Roma, unde timp de 2 ani în atelierul profesorului sculptor Cesaro Aureli, s-a perfecționat în special în arta modelajului. A promovat în 1914, cu rezultate deosebite, și a revenit la București. În timpul Primului Război Mondial a fost încorporat, perioadă în care a făcut schițe cu scene din război pe baza cărora a realizat peste 25 de lucrări în ghips patinat, pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale la Ateneul Român. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război: Gornistul, În timpul armistițiului, Lupta corp la corp, Avântul, Războiul, Capturarea unui tun inamic, Ștafete etc. Macheta Avântul a fost refolosită pentru Monumentul Infanteristului, realizat de sculptor în 1930 și amplasat în scuarul de lângă Podul Cotroceni. Monumentul a fost închinat jertfei eroilor din Regimentul 9 Vânători de Gardă „Regele Alexandru al Iugoslaviei“ care s-au acoperit de glorie în Primul Război Mondial în luptele de la Bazargic, Amzacea, Letca Nouă și Mărășești și a fost dezvelit cu fast în prezența regelui Carol al II-lea al României în 22 mai 1931. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale: Monumentul Unirii din Cernăuți, Ostașul român în atac din Dorohoi, Monumentul Eroilor din Arma Geniului (Leul), Bustul Doamnei Stanca din Făgăraș, Mausoleul eroilor români, ruși și germani de la Mărăști. A decedat în anul 1974.
La 28 decembrie 1940, în satul Nesvoia, regiunea Cernăuți, s-a născut Gheorghe Usaci, trompetist moldovean. Gheorghe Usaci a fost un renumit trompetist din Republica Moldova, cunoscut în special pentru activitatea sa în cadrul unora dintre cele mai prestigioase colective de muzică populară din țară. A fost un instrumentist de bază al Orchestrei de Muzică Populară „Fluieraș” în perioada anilor ’70 și ’80, sub bagheta maestrului Serghei Lunchevici. Numele său este legat și de Orchestra Națională de Muzică Populară „Lăutarii”, fiind menționat printre instrumentiștii valoroși care au contribuit la succesul acestui ansamblu de-a lungul deceniilor. Pentru meritele sale deosebite în promovarea folclorului și măiestria interpretativă la trompetă, i-a fost conferit titlul de Artist Emerit (din fosta RSS Moldovenească). Gheorghe Usaci a rămas în memoria publicului prin interpretări virtuoase ale pieselor de joc (hore, sârbe). Una dintre înregistrările sale de referință rămâne piesa „Trei hore” (pe muzica lui Valeriu Negruți), care demonstrează tehnica sa remarcabilă și stilul curat, specific școlii moldovenești de suflători. Aparține unei generații de aur de muzicieni (alături de nume precum Nicolae Botgros sau Serghei Lunchevici) care au pus bazele interpretării moderne a muzicii populare lăutărești pe marile scene.
La 28 decembrie 1989 fizicianul Herman Oberth, inventator german născut la Sibiu, supranumit „părintele aviaţiei spaţiale”, a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. S-a născut pe 25 iunie 1894, iar şcoala primară a urmat-o in localitatea natală unde a şi făcut primele sale experimente, studiind efectele imponderabilităţii şi acceleraţiei asupra corpului uman. Pasiunea pentru zborul cosmic i-a fost inspirată de cărţile lui Jules Verne, în special de volumul „De la Pământ la Lună”. Şi-a continuat studiile în Germania – la Munchen, Gottingen şi Heidelberg – la absolvire prezentând o lucrare cu tema „zborurile spaţiale”, dar care a fost respinsa pe motiv ca era utopică. În ciuda ridiculizării teoriilor sale, Herman Oberth a realizat in 1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid şi a continuat apoi cu şi mai multa determinare să lucreze la teoriile sale revoluţionare. La 23 iulie 1930 a testat motorul de rachetă, care a funcţionat 90 de secunde, ceea ce a reprezentat un adevărat succes. În perioada cât şi-a desfăşurat activitatea la Mediaş (1935) a reuşit lansarea primei rachete cu combustibil lichid, fapt care a deschis noi perspective omenirii. Trei ani mai târziu s-a mutat în Germania, pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial familia sa având de suferit din cauza naziştilor. Cât a lucrat la Peenemunde, şi-a pus în aplicare idei mai vechi, cum ar fi combinaţia oxigenului lichid cu alcoolul şi răcirea regenerativă, astfel încât în 1944 împreuna cu echipa sa a experimentat noi modele de rachete. După război, a lucrat pentru marina italiană, la dezvoltarea unor rachete antiaeriene şi la modernizarea arsenalului armatei SUA, în Huntsville-Alabama. S-a pensionat la vârsta de 68 de ani, însă şi-a continuat studiile. Criza energetica din SUA, din 1977, l-a făcut să proiecteze o staţie eoliană. Cercetările sale acoperă o mare parte a problemelor cosmonauticii: propulsia cu combustibil lichid, racheta electrică, studiul materialelor, oglinda cosmică. În 1958 a scris o carte despre automobilul lunar. Multe din ideile sale au făcut ca omul să ajungă în spaţiul cosmic.
La 28 decembrie 1997 a încetat din viaţă pictorul român Corneliu Baba. El s-a născut la 18 noiembrie 1906, la Craiova. Aproape toate operele lui Corneliu Baba au rămas în România, abia dacă există vreun muzeu mai important din țară care să nu aibă măcar o operă de-a sa. Una dintre puținele opere din afara României este tabloul impresionist numit „Spaima”, aflat la Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta. Printre cele mai importate opere sunt o serie de portrete care au determinat criticii să-l compare cu Francisco Goya. În portretele sale Corneliu Baba a acordat o atenție deosebită mâinilor, ca element cheie în caracterizarea personalității umane, exact ca Rembrandt și marii portretiști din școala olandeză. Corneliu Baba este cel mai mare portretist român. Își pregătea portretele, pe urmele maestrului său Rembrandt, printr-un număr uriaș de schițe ale mâinilor sau ochilor.
La 28 decembrie 2007, la vârsta de 94 de ani, a decedat cunoscuta artistă română de teatru şi film, Clody Bertola. Clody Bertola s-a născut la 12 august 1913 la Bucureşti, într-o familie catolică. Copilăria și-a petrecut-o la țară, la Chițorani, acolo unde părinții ei aveau o vie. „Era acolo un univers al meu, acela al naturii, cu care întotdeauna am fost prietenă, dar și frumusețile unei lumi care dispar odată cu copilăria. Sensul ascuns al acestor clipe m-a urmărit peste timp”, povestea Clody Bertola peste ani, amintindu-și de verile la Chițorani. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A fost actriță a Teatrului Bulandra, a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Mic. Atunci când actrița avea 32 de ani și era căsătorită cu pictorul Ștefan Constantinescu, mai mare decât ea cu 15 ani, un om căruia i-a purtat toată viața o afecțiune profundă, dar alături de care nu s-a simțit împlinită, l-a părăsit. Era îndrăgostită în regizorul Liviu Ciulei, cu mult mai tânăr decât ea. „Ne înţelegeam pe plan spiritual, ne plăceau aceleaşi lucruri, mai ales discutam mult despre teatru. Toată viaţa mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru”, va afirma actriţa Clody Bertola. Povestea lor de iubire a fost la fel de puternică şi pe scenă, unde au creat împreună spectacole care au marcat istoria teatrului. Prima lor mare realizare împreună a fost celebrul colectiv „Odeon” şi el s-a născut în 1947, la doi ani de când se cunoscuseră. Cea de a treia căsătorie a actriţei Clody Bertola a fost cu regizorul Lucian Pintilie.
Clody Bertola a avut roluri în filmele „Ciulinii Bărăganului” (1957), „Facerea lumii” (1971), „Felix şi Otilia” (1972), „Ciprian Porumbescu” (1973), „Profetul, aurul şi ardelenii” (1978). Întreaga viață a actriţei Clody Bertola – actrița care avea să-și petreacă ultimii ani în întuneric și suferință, căci pierderea vederii a ținut-o departe de scenă în ultimul deceniu, până la acea noapte de 27 spre 28 decembrie 2007, când călătoria ei pe pământ s-a încheiat – avea să aibă consistența unui scenariu de film. Clody Bertola, catolică și cu o educație desăvârșită într-un pension catolic din Franța, a lăsat în testament ca trupul să-i fie ars și cenușa împrăștiată pe dealurile din Assisi, acolo unde se află cele două frumoase catedrale, una a Sfântului Francisc și cealaltă a Sfintei Clara.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com