La 20 ianuarie 1527 începe prima domnie a lui Petru Rareş în Moldova, care a durat până în anul 1538. În rândul domnilor moldoveni din veacul al XVI-lea, istoria l-a aşezat la loc de mare cinste pe voievodul Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare. Conform tradiţiei orale, Petru ar fi fost în tinereţe negustor de peşte. S-a ridicat în domnie cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa predecesorului său Ştefăniţă Vodă.
În plan intern, Petru Rareş, ca şi părintele său Ştefan cel Mare, a promovat o politică ce urmărea consolidarea autorităţii centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea ţării.
Pe plan extern, Petru Rareş a desfăşurat o largă activitate diplomatică, urmărind, pe lângă lupta împotriva Imperiului Otoman, ridicarea ţării ca factor important pe arena internaţională. În acest scop domnul întreprinde o intensă activitate diplomatică. În martie 1527 Petru Rareş încheie un tratat de alianţă cu Polonia, completat în mai a aceluiaşi an cu o convenţie privitoare la graniţe, vămi şi comerţ.
La 20 ianuarie 1719 s-a născut Mitropolitul Iacob Putneanu, considerat autorul primului Abecedar cunoscut, apărut sub titlul de „Bucvar”, editat în anul 1775. A fost Mitropolit al Moldovei între 1750–1760 și a îndeamnat cu tărie pe părinți să își dea copiii la școală.
L-a convins în 1759 pe domnul Ioan Teodor Callimachi să înființeze prima școală rurală din Moldova, lângă Mănăstirea Putna. În cei 10 ani în care a fost mitropolit, s-au publicat mai multe cărți în Moldova decât în cei 40 de ani de mai înainte. Personal a scris și a publicat primul Abecedar tipărit din Moldova, Bucvarul. Mitropolitul Iacov a fost unul dintre cei mai importanți ierarhi ai românilor. Autor al unor gesturi de mare curaj în timpul vieții, mergând până la a-și da demisia pentru a apăra interesele poporului în fața exceselor domnilor fanarioți, al doilea ctitor al Mănăstirii Putna și al altor biserici și mănăstiri din Moldova, profund implicat în problemele sociale și economice ale țării, el a rămas în conștiința urmașilor ca un „om sfânt”, așa cum îi va spune și Nicolae Iorga. A decedat la 15 mai 1778 și a fost înmormântat la Mânăstirea Putna, în pridvorul bisericii voievodale, lângă osemintele părinților săi.
La 20 ianuarie 1757, la Constantinopol/Istanbul, Turcia, s-a născut Ioan Cantacuzino, om politic, poet, primul autor cu un volum tipărit, primul traducător. A fost fiul clucerului Răducanu Cantacuzino și al domniței Ecaterina, fiica lui Ioan Mavrocordat, domnitorul Moldovei. În 1759, părinții s-au mutat la București, unde a primit „o educație îngrijită”, corespunzătoare situației înalte în societate a familiei sale. A participat la războiul ruso-turc (1768–1744), la doar 15 ani, după război a trăit în Rusia, unde a făcut și studiile și s-a întors în țară în 1784. Abil diplomat, a dus la bun sfârșit misiunile încredințate de domnitorii Mihail Suțu și Nicolae Mavrogheni, fiind un adversar al turcilor și un adept al unirii principatelor. În anul 1791 a plecat în Rusia, unde Împărăteasa Ecaterina a II-a i-a dat gradul de colonel în armata țaristă. După retragerea din armată a fost înnobilat cneaz și a primit o moșie pe malul Bugului, unde a înființat târgul Kantakuzinka sau Kantakuzovka, azi Pribujany (Ucraina). În perioada 1792–1796, a apărut la Dubăsari sau Movilău, volumul de versuri „Poezii noo, alcatuite da I. C.”, primul volum de poezii tipărit, din literatura română. Volumul cuprinde poezii originale și traduceri din La Fontaine, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel. A mai publicat „Cercare asupra omului” de Alexander Pope, prima traducere în română din literatura engleză, iar piesa „Narchis sau îndrăgitul da însuș de sine” de J.J.Rousseau a rămas în manuscris. Este cunoscut prin biografia scrisă de Nicolae Bălcescu în „Magazin istoric pentru Dacia” (1845), care l-a caracterizat pe Cantacuzino ca pe „unul din acele spirite înalte, pe care Providența seamănă a le trimite din timp în timp, spre a face gloria, cinstea și mântuirea statelor”. Ioan Cantacuzino a decedat la 3 iulie 1828, în Kantakuzinka, Ucraina.
La 20 ianuarie 1944, la Cernăuți s-a născut Dan Covătaru, sculptor, profesor de sculptură la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A studiat la Liceul de Arte Plastice „Octav Băncilă” din Iași, urmat de cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București (1963–1969), cu diploma de licență în Arte, specialitatea Sculptură, la clasa Ion Irimescu. A participat constant la expoziții județene, bienale, republicane, colective zonale și internaționale. A realizat lucrări monumentale: Basorelief (Prefectura Iași), Soldatul român (Cimitirul eroilor Eternitatea, Iași), Mihai Eminescu (Copou, Iași), Ștefan cel Mare (Iași) și numeroase busturi monumentale: Spiru Haret, George Enescu, I. Negruzzi, Otilia Cazimir, Sergiu Celibidache, Ștefan cel Mare și Sfânt, toate în Iași. A primit Premiul pentru sculptură al UAP Iași (1999), Distincția de Vrednicie a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (2004), Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și multe altele.
La 20 ianuarie 2021 a încetat din viață Mihail Cibotaru, prozator și publicist din Republica Moldova; Jurnalist emerit al RSSM; ministru al Culturii și Cultelor al Republicii Moldova.
Mihail Gheorghe Cibotaru s-a născut pe 21 iunie 1934, în satul Vărvăreuca, raionul Floreşti. A absolvit Universitatea de Stat din Chişinău în 1959. A lucrat la ziarele „Tinerimea Moldovei”, „Moldova Socialistă”, iar din 1975 e redactor responsabil al celei mai prestigioase reviste de pe timpuri – „Moldova”. Mihail Gheorghe Cibotaru publică de la începutul anilor 60. Debutează editorial cu culegerea de povestiri „Tăcerea pădurilor” (1965), care se distinge printr-o problematică cetăţenească, prin lirism şi căldură umană. Culegerea „Durerea liniştii” (1969) vădeşte aceiaşi preferinţă pentru teme şi probleme cetăţeneşti, dar locul lirismului îl ţine aici naraţiunea epică, străbătută de un bogat fior dramatic. Romanul „Semănătorii” (1974) este o pânză amplă despre prefacerile sociale şi primenirile morale prin care trece satul moldovenesc odată cu intrarea lui în etapa revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Romanele „Drumuri” (1979) şi „Îndrăzneala” (1983) abordează probleme etice, sociale, ecologice şi economice pe care le ridică viaţa. A semnat scenarii pentru filme artistice şi documentare: „Întâlnirea», „Cutremurul», „Corespondentul special», „Hora satului» ş.a. În 1986 este distins cu Premiul de Stat al RSSM pentru volumul de publicistică „Sârjoaca». Mihail Gheorghe Cibotaru deține funcția de ministru al Culturii (1994-1996); şef de secţie la Agenţia MOLDPRES (1997-1998); redactor-şef al ziarului „Luceafărul» (1998-2001).
Evenimente istorice din ziua de 20 ianuarie:
1390: S-a încheiat tratatul de la Lublin dintre Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești (1386 – 1418), și Wladislaw al II-lea Jagello, regele Poloniei (1386-1434).
1648: Apărea, la Bălgrad (Alba Iulia), prima traducere integrală a „Noului Testament” tipărit în româneşte, având titlul „Noul Testament sau Împăcarea au Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului nostru”, sub îngrijirea mitropolitului Simion Ştefan.
1920: S-a născut Federico Fellini, un reputat regizor și scenarist italian, laureat al mai multor premii internaționale, între care și Premiul Oscar (pe care l-a câștigat de patru ori, al cincilea primindu-l onorific).
1947: SUA semnează Tratatul de pace cu Romania.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com