La 21 ianuarie este cinstită memoria Cuviosului Grigore Făcătorul de Minuni, călugăr la Lavra Pecerska din Kiev. El vindeca oamenii şi a prorocea pe timpul Rusiei Kievene. A fost hirotonisit în 1064 de Cuviosul Teodosie şi a rămas la Mănăstirea Sfintelor Peşteri, unde s-a proslăvit prin harul său binefacere şi prorocesc. A adormit întru Domnul în 1093, moaştele sale făcătoare de minuni fiind depuse în „Peşterile din apropiere” ale Levrei Pecerska.
La 21 ianuarie 1805, în satul Rod, județul Sibiu, s-a născut istoricul român Aaron Florian, cel care a realizat prima periodizare şi a atras atenţia asupra ştiinţelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, ştiinţa sigiliilor). Florian Aaron (1805-1887) a fost un istoric, profesor și publicist român, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. Studiile gimnaziale le face la Blaj și cele universitare la Budapesta. Solicitat de Dinicu Golescu, începe să predea din 1830 la școala acestuia din Golești. A fost profesor la Școala Centrală din Craiova, iar în perioada 1832-1847 a predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor și la Universitatea din București, membru al Societății Filantropice, participant la Revoluțiile de la 1848 din Țara Românească și Transilvania. Aaron Florian a colaborat la „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Telegraful român” și a întemeiat, în 1837 împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc – „România”. A fost printre primii care a subliniat necesitatea cunoașterii istoriei naționale.
La 21 ianuarie 1933, în Limbenii Vechi, Bălți, s-a născut Gheorghe Blănaru, poet, prozator și traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași. În 1960 a absolvit Facultatea Filologie și Limbi străine a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A debutat în revista Scânteia leninistă în 1953 și editorial cu volumul de poezii pentru copii Ferestrele anului, la Chișinău în 1975. A fost redactor la ziarul Tinerimea Moldovei, cercetător la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Moldova, profesor, redactor la Editura Cartea Moldovenească, precum și la revistele Noi și Florile dalbe. A deținut funcția de director al Biroului de propagare a literaturii din cadrul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1977–1980). În 1995 s-a stabilit la Iași. A publicat poezie, note de călătorie, eseuri, interviuri, fiind tradus în Estonia, Kazahstan, Letonia, Lituania, Rusia, Ucraina, Uzbekistan. Din scrierile sale: Uriașul albastru, Plicul cu spice, Castelul cu ușile ferecate, Moși frumoși, Casa de pe curcubeu, Odihna armelor, Mieii și teii, Acasă, Atelierul soarelui, Femeia cu privirea de flori, Catrene eterogene, Scrisoare din orașul de lemn etc. A decedat la 28 februarie 2016, la Iași.
La 21 ianuarie 1941 s-a născut Placido Domingo, tenor spaniol. José Plácido Domingo Embil este un cântăreț de operă , dirijor și administrator de artă spaniol . A înregistrat peste o sută de opere complete și este binecunoscut pentru versatilitatea sa, interpretând în mod regulat în italiană, franceză, germană, spaniolă, engleză și rusă în cele mai prestigioase teatre de operă din lume. Deși, în primul rând, un tenor lirico-spinto pentru cea mai mare parte a carierei sale, în special popular pentru Cavaradossi , Hoffmann , Don José și Canio, el a trecut rapid în roluri mai dramatice, devenind cel mai apreciat Otello a generației sale. La începutul anilor 2010, Placido Domingo a trecut de la repertoriul de tenor în părți exclusiv baritonale, în special Simon Boccanegra . Începând cu 2020, el a interpretat 151 de roluri diferite.
La 21 ianuarie 1964 Eugene Ionesco (născut Eugen Ionescu), dramaturg francez de origine română, este ales membru al Academiei Franceze. Eugen Ionescu (1909-1994) a fost protagonist al teatrului absurdului. Obișnuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorința de a crea o legătură între nașterea lui și moartea marelui său precursor Ion Luca Caragiale. Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: „Cântăreața cheală”, „Lecția”, „Scaunele” și altele. A doua încadrează piese ca „Ucigaș fără simbrie”, „Rinocerii”, „Regele moare” etc. Temele predominante sunt singurătatea și izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia morții este marea forță motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gândirii și a limbajului la moartea neînțeleasă și neacceptabilă a individului. Nici didactic, nici moralizant, antisentimental și anticonvențional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adevărat, deci liber și straniu, pur și sincer, provocator, un lanț pasionant, vertiginos și în toate direcțiile. De fapt, comedia și tragedia se împletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre întuneric, spre moarte.
Evenimente istorice din ziua de 21 ianuarie:
1648: La Alba Iulia apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, cunoscut sub numele de ”Noul Testament de la Bălgrad”. Ediția este coordonată de mitropolitul Simion Ștefan.
1899: Se produce primul automobil Opel.
1919: Se deschid lucrările Conferinței de Pace de la Paris, un moment crucial pentru reconfigurarea postbelică a Europei.
1920: S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris, unde au fost confirmate și frontierele României. Se înscriu ca mari perdanți: în principal, Austro-Ungaria și Germania, în secundar Turcia și Bulgaria. La Conferința de Pace, au participat 27 de state, printre care și România. Nu a participat Rusia bolșevică, după ce și-a trădat aliații, cei ai Rusiei Imperiale, retrăgându-se unilateral din război.
1999: S-a deschis Institutul Limbii Române. Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 34/21 ianuarie 1999 privind înființarea Institutului Limbii Române, instituție publică de specialitate, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Educației Naționale, având ca misiune promovarea limbii, culturii și civilizații românești în străinătate, prin mijloacele specifice sistemului de educație și cu scopul de a sprijini persoanele care o învață. Hotărârea a intrat în vigoare la 27 ianuarie 1999.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com