La 9 februarie 1917, la Voznesensk, în Ucraina s-a născut balerinul Oleg Danovski, unul din întemeietorii scolii naționale române de balet modern. A fost fondatorul și directorul primului teatru de balet din România. Mama sa a fost maestră de balet la Teatrul din Cernăuți, astfel încât Oleg a crescut de mic într-un mediu artistic. Inițial, a studiat timp de 7 ani vioara și ulterior s-a dedicat dansului. La 14 ani a fugit la București cu o elevă de-a mamei sale, s-a angajat balerin la Teatrul Cărăbuș. Foarte curând a devenit prim solist, înlocuind balerinul care se îmbolnăvise, într-o remarcabilă evoluție care i-a adus supranumele de Sfinxul Slav. La 17 ani era cel mai tânăr coregraf din lume. A dansat pe scena de la Teatrul Evreiesc, a fost solist la Opera Română din București, unde a început să monteze spectacole remarcabile. A apărut pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balșoi, Opera din Milano sau Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc s-a bucurat de succese și recunoaștere fără precedent în străinătate. A înființat o secție de balet a Teatrului Fantasio din Constanța, Ansamblul de balet clasic și contemporan. Inițial a fost constituit din tineri absolvenți ai liceelor de coregrafie din București și Cluj. Primul spectacol montat a fost „Chopiniana”. Aici Oleg Danovski a montat: trilogia ceaikovskiană „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci”. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. Oleg Danovski a decedat la 21 octombrie 1996.
La 9 februarie 1949 a fost arestat scriitorul Adrian Marino sub acuzația de „multiplicare și difuzare de texte ale „Școlii de cadre”, din cadrul Tineretului Universitar Național-Țărănist, activități considerate ilegale de guvernul comunist de atunci. Adrian Marino (1921-2005) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. A fost închis până în anul 1957, după care a fost deportat în Bărăgan, în satul Lătești, Ialomița, alți șase ani (1957–1963). Nu a avut dreptul să publice până în 1965, iar după alți patru ani, în 1969, a fost reabilitat politic complet și repus în toate drepturile.
A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 face o specializare în Elveţia, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut, de asemenea, burse în Franța și Germania Federală. Între 1973 și 1980 întemeiază, redactează și conduce prima revistă de studii literare în limbi străine de largă circulație, Cahiers roumains d’etudes literaires. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), versiunea în limba franceză apărând în 1981. Cele 7 volume Biografia ideii de literatură (1987-2003) reprezintă prima enciclopedie românească literară completă. Este cel mai tradus critic literar român. Este autorul unui Dicționar de idei literare, rămas neterminat. A fost membru al Senatului Alianţei Civice și al Senatului ASPRO.
La 9 februarie 1967, la Bucureşti a avut loc premiera filmului „Dacii” (regizor Sergiu Nicolescu, scenariu Titus Popovici). Filmul „Dacii” a avut un mare succes la publicul din România. El a fost relansat la 2 februarie 2001. „Dacii” se află pe locul 4 în topul celor mai vizionate filme româneşti din toate timpurile. Lansarea filmului în Franța a avut loc la 31 mai 1967, adaptarea în limba franceză fiind realizată de Jacques Rémy. Versiunea franceză întitulată „Les Guerriers” conține un supliment de scene de luptă, care nu a fost încorporat în negativul versiunii române. Prin contractul de exploatare din 1965, partea franceză avea dreptul de exploatare a filmului în Franța, Italia, Belgia, Luxemburg și fostele colonii franceze din Africa și Asia. Difuzarea mondială a filmului a fost preluată în aprilie 1968 de firma canadiană „Paris-Montreal Distribution”. Criticii de film au recunoscut în marea majoritate caracterul de superproducție al acestui film, fără precedent în istoria cinematografiei românești. Vorbind despre acest film, criticii Cornel Cristian și Bujor T. Râpeanu afirmau că el „constituie unul dintre episoadele izbutite ale epopeii cinematografice naționale prin câteva reușite portretizări, prin iscusința realizării scenelor de masă și buna valorificare plastică – în imagine – a peisajului românesc”. Sergiu Florin Nicolaescu (1930-2013) a fost cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România). Sergiu Nicolaescu a debutat în filmele de lung metraj cu filmul „Dacii” (1967). A urmat megaproducția „Mihai Viteazul” (1971), precum și o serie de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv „Comisarul Moldovan”.
La 9 februarie 1977 Postul de radio Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă prin care scriitorul Paul Goma se solidariză cu protestatarii anti-comunişti ai Chartei 77 din Cehoslovacia. A fost „actul de naştere” al dizidenţei româneşti. Paul Goma (1935-2020) a fost un scriitor român comunist apoi disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și maltratat dar, datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească România și s-a stabilit în Franţa, unde a fost unul dintre membrii marcanți ai exilului românesc. A refuzat în 1980 cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid. După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți.
La 9 februarie 1995 Alain Delon, actor, regizor și producător francez, primește „Ursul de aur” pentru întreaga sa carieră, la Festivalul de film de la Berlin. Alain Fabien Maurice Marcel Delon (născut în 1935) este unul dintre cei mai cunoscuți actori din cinematografia franceză și sex simbol al anilor ’60, ’70 și ’80. La Festivalul de Film de la Cannes 2019 a primit Palme d’Or de onoare. Alain Fabien Maurice Marcel Delon (1935-2024) în 1985 a câștigat Premiul César pentru cel mai bun actor pentru interpretarea sa din „Notre histoire” (1984). În 1991, a primit ordinul Legiunea de Onoare a Franței. La cel de-al 45-lea Festival Internațional de Film de la Berlin, a câștigat Ursul de Aur de Onoare. La Festivalul de Film de la Cannes 2019, a primit Palme d’Or de onoare. Evenimente istorice din ziua de 9 februarie:
1902: Debutul de solist al lui George Enescu. George Enescu a debutat ca violonist, solist al Orchestrei Filarmonice din Berlin, sub bagheta lui Josef Rebicek. Printre lucrările de la debut se numără Concertul pentru vioară în re major de Beethoven, Fantezia scoțiană de Max Bruch.
1929: S-a încheiat, la Moscova, între URSS, România, Letonia și Estonia un acord prin care statele semnatare se obligau să pună în aplicare Pactul Briand-Kellogg, de renunțare la război ca instrument de politică națională, încă înainte de ratificarea lui de către toate statele. Peste 10 ani, Rusia invada Finlanda, Estonia, Letonia, Polonia, Basarabia.
1942: La Kiev nemţii o arestează pe poeta ucraineană Olena Tiliga. Ea conducea atunci Uniunea scriitorilor ucraineni şi la adunarea Uniunii a fost arestată împreună cu soţul ei, Myhailo Teliga. La sfârşitul lunii februarie ei au fost împuşcaţi la Babin Iar.
1945: Se promulgă Legea pentru epurarea presei, care prevedea sancționarea cu admonestare scrisă, suspendarea activității între 6 luni și 5 ani și interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziariști, publiciști și colaboratori ai presei care înainte de 23 august 1944 s-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, au fost stipendiați de către puterile Axei pentru propagandă în favoarea politicii lor, au îndemnat la acte de teroare, schingiuiri și omoruri.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com