Pitorească vatră românească de lângă Prut și Derelui

12 02 А 1

La 10 februarie 2026, s-au împlinit 592 de ani de la prima atestare documentară a satului meu natal Ostrița (pe atunci Clișcăuți) (din fostul raion Herța). Printr-un document din 10 februarie 1434 domnitorul Ștefan al II-lea dăruiește satul lui Groza și fratelui acestuia Mihail. O parte din Clișcăuți Matei, fiul Dașco, nepotul lui Groza și Mihailă, în 1490 a vândut-o lui Ștefan cel Mare. Satul a fost șters de pe fața pământului, cu biserica, cu toți locuitorii și bunurile materiale din porunca lui Minih. S-a renăscut preluând numele de la Cotul Ostriței de peste Prut. Denumirea, posibil, provine de la ostriță, ustriță, ostria, ostia – străveche unealtă de pescuit din lemn cu vârful metallic ascuțit, folosită pentru capturarea peștilor, la lumina făcliilor, nu numai în apele Prutului. Așa scrie în cartea sa „Sfânt e numele tău, Voloca. Etimologia toponimelor, hidronimelor și a unor antroponime din Nordul Bucovinei” regretatul publicist Gheorghe Gorda, editată  la Cernăuți în 2012.

Serghei HACMAN,

istoric, originar din s. Ostrița

Imagini de autor

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий