Drumurile vieții pornesc și duc spre scoală. Școala este locul unde sunt educate și se întâlnesc generațiile: peste zece, douăzeci, treizeci, patruzeci, cincizeci și chiar peste șaizeci de ani. Acest șirag numeric este caracteristic pentru fiecare instituție de învățământ mediu general. Este vorba de întâlnirea cu absolvenții – sărbătoare încărcată de emoții și multașteptată, fixată în calendarul școlar pentru prima sâmbătă din luna Făurar.
În anul curent întâlnirile cu absolvenții au avut loc la 7 februarie. Administrația Liceului din Horbova a ales ca locație pentru această mare sărbătoare cea mai mare sală din sat – cea a Casei de cultură. Ca și la festivalurile folclorice, evoluările de bilanț ale artiștilor amatori, premierele Teatrului popular „Miorița” din localitate sala a fost arhiplină. Altfel nici că putea fi, deoarece au venit la întâlnire cu tinerețea chiar și foști elevi ai Școlii medii (în prezent Liceu) din Horbova, care au primit aici atestatele de maturitate cu patruzeci, cincizeci și șaizeci de ani în urmă.
În 1966, acum 60 de ani, în învățământul mediu a avut loc un eveniment rar întâlnit: atestate de maturitate au primit și elevii claselor a unsprezecea, și elevii claselor a zecea. Aceasta înseamna încheierea unui experiment, căci în continuare clase a unsprezecea n-au mai fost. Astfel, din cele două promoții ale Școlii medii din Horbova au făcut parte circa o sută de absolvenți.
–În rezultatul actualei reforme școlare, se va considera drept normă ca în clasele superioare ale liceului academic să fie circa o sută de elevi, a precizat directorul Liceului din Horbova, Alexandru Andrieș. Instituția noastră pretinde să obțină statutul de liceu academic și vor veni să învețe la noi elevi din satele comunității, ca pe timpuri…
Domnul director a accentuat că pentru Horbova este o mare cinste să aibă liceu academic, dar și o responsabilitate enormă.
–Avem nevoie de încăperi suplimentare, care urmează ca până în 2027 să fie construite, reconstruite și amenajate după toate cerințele. Timpul ne presează, volumul de muncă este mare și n-am vrea să ratăm o astfel de ocazie. În fostul raion Herța se prevede să fie doar două licee academice cu limba română de predare – la Horbova și Herța, a precizat directorul Alexandru Andrieș.
Horbovenii sunt iscusiți la organizarea sărbătorilor de amploare. „Gazdele” – elevii celor două clase de a unsprezecea – prin recital de poezie și cântece, prin ritmul grațios al valsului și cel „cu foc” al dansului popular românesc le-au amintit absolvenților din mai multe generații de frumoșii ani de școală. După mesajele de felicitare din partea starostelui satului Horbova, Sorina Palamariu, și directorului Liceului, Alexandru Andrieș, în scenă au urcat pe rând oaspeții evenimentului – cei care au absolvit școala locală cu șaizeci, cincizeci, patruzeci, treizeci, douăzeci și cu zece ani în urmă – oameni cu o bogată experiență de muncă și viață, cu biografii interesate și realizări.
A început aceste aduceri aminte cu emoții și cu cuvinte sincere de recunoștință grupa de reprezentanți ai celor două promoții din anul 1966.
–Cu șaizeci de ani de ani în urmă am absolvit școala din Horbova, iar acum sunt pentru prima dată la întâlnirea cu absolvenții. Șaizeci de ani înseamnă o viață de om și sunt foarte bucuros că am avut ocazia să-i văd pe unii colegi de clasă, și-a împărtășit emoțiile Petru Grior, originar din Molnița, fost director adjunct al Arhivei Regionale din Cernăuți, care a donat școlii natale opt cărți scrise de el despre unele momente tragice ale neamului românesc de pe meleagurile herțene, una dintre ele fiind chiar intitulată „Cartea durerii”. Fiecare dintre noi poartă în suflet cartea nescrisă a neuitatelor amintiri din anii de școală. Școala din Horbova ne-a adunat pe noi, tineri setoși de carte din satele vecine, fiindcă pe atunci în ținutul Herței erau doar câteva școli medii. Am avut parte și de profesori bine pregătiți, cu studii obținute în perioada interbelică. Făceau naveta de la Cernăuți la Horbova profesorii de chimie, istorie, limba franceză… Am primit cunoștințe trainice, care ne-au fost de mare folos în viață. Ne mândrim cu faptul că suntem absolvenți ai școlii din Horbova, care peste câțiva ani va deschide în fața noilor generații perspective și mai largi, având statutul de liceu academic.
Colega de clasă a lui Petru Grior, Valeria Anciuc (Păduraru) din Godinești, a mulțumit destinului că după atâția ani a avut parte de o astfel de întâlnire de suflet, luminată de amintirile și visele din tinerețe. Cele câteva ore petrecute la Horbova alături de colegii de generație vor rămâne pentru totdeauna în memorie.
–De-ar fi pace și sănătate, căci am dori să ne întâlnim și la 70 de ani de la absolvirea școlii din Horbova, a declarat Elena Pintescu (Șvabiuc) din Pătrăuții de Sus. Știind că trebuie să fac un drum mai mare și să vin la școala dragă din Horbova, n-am putut dormi toată noaptea – gândurile îmi erau la foștii colegi de clasă. De odată m-a alarmat un sunet puternic și neobișnuit – de asupra casei mele a zburat o dronă inamică, care s-a îndreptat spre vest. Nu m-am gândit niciodată că, iată, la o astfel de vârstă vom trăi timpuri de război. De aceea pentru noi toți cea mai dorită este pacea. Pe timp de pace se poate trăi frumos, se pot crea frumuseți. Am preluat de la Horbova dragostea față de creația populară. La Pătrăuții de Sus, unde locuiesc, conduc Ansamblul de dansuri populare „Mugurelul”. Uneori ne întâlnim pe scenă cu renumitul Ansamblu „Alunelul” de la Horbova și ne bucurăm de succesele noastre comune.
Lucica Albu (Pascarel), care atunci, în 1966, a absolvit unsprezece clase, a rămas în satul natal și a lucrat ca asistentă medicală în decursul a trei decenii. Soțul ei a fost regretatul profesor Vasile Albu, apreciat și ca actor al Teatrului popular „Miorița”. Iar Petru Tudos din Hreațca și-a amintit de fostul coleg de clasă, poetul Simion Gociu, originar din Molnița.
–Cu Simion Gociu am stat în aceiași bancă. După absolvirea Școlii din Horbova, el n-a reușit la examenele de admitere la Universitatea din Cernăuți în primul an, de aceea am lucrat câteva luni împreună în construcție. Acum poetul Simion Gociu e la București și ne mândrim că el ne-a fost coleg de clasă, afirmă Petru Tudos.
Coleg de clasă cu Simion Gociu a fost și Radu Chilaru din Lucovița:
–După absolvirea școlii eu am devenit feroviar, în prezent sunt întreprinzător și pot să spun că, deși fiecare își are drumul său în viață, acum ne-am întâlnit din noua la Horbova, în gara tinereții noastre și a amintirilor pline de inspirație.
Drumul vieții unui alt absolvent din promoția anului 1966, Mihai Semen, este foarte lung chiar în sensul geografic al cuvântului:
–Am visat să fiu militar. Patru ani am învățat la Școala militară din orașul Engels. Nici nu m-am gândit că anume de acolo, din Engels, se ridică în aer avioanele rusești care aduc moarte și distrugeri pe pământul Ucrainei. Din păcate, ceea ce a fost cândva imposibil, acum este o realitate crudă. Ca militar, în decurs de 27 de ani de serviciu, am parcurs un drum mare din vestul Ucrainei până la Vladivostok, și invers. Fiind eliberat din armată, muncesc până astăzi în gospodăria de gazificare. Am adus rețeaua de gaze în casele horbovenilor. O mare pasiune a mea este teatrul. Sunt actor la Teatrul popular „Miorița”. Iată acum pregătim o premieră, cu care ne vom prezenta în luna mai. Cred că sala Casei de cultură din Horbova va fi atâta lume ca și la această întâlnire de neuitat după 60 de ani de la absolvirea școlii.
(V.K.)
„Libertatea cuvântului” – www.lyberti.com