Creștinii ortodocși de stil vechi sărbătoresc Întâmpinarea Domnului – una dintre cele mai vechi sărbători creştine.
Praznicul Întâmpinării Domnului, sărbătorit la 2/15 februarie, ne face părtaşii evenimentului biblic despre care Sfântul Evanghelist Luca ne relatează că dumnezeiescul Prunc a fost adus la Templul din Ierusalim de către Preabinecuvântata Maică şi Dreptul Iosif, iar mai apoi, întâmpinat şi ţinut în braţe de credinciosul şi dreptul bătrân Simeon.
Întâmpinarea Domnului este sărbătoarea cunoscută în popor și cu denumirea „Stretenia”, după numele vechi slavon. Datorită praznicului este cunoscută în zilele noastre pilda, conform căreia mamele trebuie să își ducă nou-născuții la biserică la 40 de zile de la naștere.
Semnificaţia sărbătorii Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea a fost instituită în Palestina prin secolele III-IV. Prima menţiune a sărbătorii este un memoriu de călătorie al pelerinului Egerie, care a participat la marcarea zilei Întâmpinării Domnului la Ierusalim.
Potrivit scrierilor vechi, în această zi Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și Dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întâi născut de parte bărbătească să fie dedicat lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naștere, mai exact să fie botezat.
Momentul aducerii lui Iisus la Templu este descris doar de Sfântul Evanghelist Luca. La ortodocși, accentul sărbătorii se pune pe Mântuitorul Iisus, din acest motiv ziua se mai numește și Întâmpinarea Maicii Domnului, în timp ce la catolici, sărbătoarea o are în prim plan pe Fecioara Maria și se numește Curățirea Sfintei Marii. În primele secole, sărbătoarea era celebrată pe 14 februarie, deoarece Nașterea lui Iisus era prăznuită împreună cu Botezul acestuia. În anul 526, în timpul domniei lui Iustinian cel Mare, sărbătoarea a fost introdusă, în mod oficial, în calendarul răsăritean. Întâmpinarea Domnului a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a duce nou-născuții la biserică la 40 de zile după naștere.
Tradiții, obiceiuri şi superstiţii. Ziua de Întâmpinarea Domnului are puternice simboluri și încărcătură spirituală și magică în credința populară. Potrivit tradițiilor vechi, această zi este denumită și „Ziua Ursului”. Pe vremuri, în anumite zone ale țării, copiii erau unși pe față cu grăsime de urs pentru a fi puternici și feriți de boli.
Se spunea că, dacă în această zi este soare și iese ursul din bârlog, acesta se sperie și se retrage, prelungind iarna pentru alte 6 săptămâni. În schimb, dacă afară este înnorat, iar ursul nu își poate vedea umbra și rămâne afară, prevestește îmbunătățirea vremii și apropierea primăverii.
Se mai zice despre Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor şi sub denumirea Stretenia, că este o zi cu multe ceasuri rele, iar cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.
Superstițiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase, multe dintre ele făcând referire la vremea ce urmează. Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduroasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare. În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada, semn ce anunță venirea primăverii.
În această zi, precum și în alte zile de sărbătoare, nu se recomandă să se facă treburi grele în gospodărie. Este o zi desemnată pentru odihnă, pace și apropiere de cei dragi. (Digi24.ro; EA.md)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com