Premierul slovac, R. Fico, a ieșit din nou cu declarații publice prin care a încercat să transfere vina pentru imposibilitatea de a primi petrol rusesc asupra Ucrainei. Ce-i drept, înaltul oficial slovac a decis să nu detalieze ce anume a provocat aceste consecințe. Iar faptul că, pentru a-și face cunoscută poziția, R. Fico s-a folosit de vizita Secretarului de Stat al SUA, M. Rubio, și de conferința de presă comună cu acesta, sugerează încă o dată că premierul slovac respectă, în mod evident, „directivele” stabilite împreună cu Budapesta și, posibil, cu Moscova.
În opinia lui Fico, situația legată de tranzitul petrolului rusesc ar putea fi o manifestare a unui „șantaj politic” la adresa Ungariei, din cauza poziției sale „fără compromisuri” care împiedică progresul Ucrainei către aderarea la UE. Premierul maghiar, V. Orbán, își demonstrează „inflexibilitatea” de mult timp și în mod deschis; acest lucru a devenit deosebit de vizibil în ultima perioadă, suprapunându-se, de altfel, cu procesul electoral propriu-zis din Ungaria și cu eforturile sale de a-și menține poziția de lider. Din păcate, autoritățile maghiare au transformat sprijinul acordat Ucrainei în fața agresiunii ruse, precum și aderarea la UE, într-un instrument de șantaj politic, încercând să obțină cât mai multe preferințe financiare pentru sine pe această cale.
Prin urmare, Ungaria blochează constant sancțiunile UE împotriva Federației Ruse și creează regulat obstacole în drumul Ucrainei către UE. Mai mult, Orbán folosește războiul Rusiei împotriva Ucrainei ca pe un instrument pentru a-și întări poziția și argumentele pentru a fi votat la viitoarele alegeri proprii, planificate pentru anul 2026, transformând Ucraina în aproape cea mai mare amenințare pentru dezvoltarea propriei țări. Cu astfel de declarații ne-am obișnuit deja. Însă declarațiile publice ale premierului slovac din ultima perioadă sunt la unison cu cele ale lui Orbán; ultima dintre ele a devenit o nouă încercare de a legitima poziția clară a Ungariei — iar acum și a binomului ungaro-slovac — pentru a ridica mizele printr-un anumit șantaj la adresa Kievului, ceea ce implică intensificarea discursului anti-ucrainean.
Reamintim că, la sfârșitul lunii ianuarie, s-a aflat despre un atac asupra unui obiectiv de infrastructură critică al companiei „Naftogaz Ucraina”: la 27 ianuarie 2026, forțele ruse au lansat un atac cu rachete și drone asupra conductei de petrol „Drujba”, ceea ce a dus la oprirea tranzitului de petrol. În declarația lor, reprezentanții companiei au subliniat că acesta este deja al cincisprezecelea atac țintit efectuat de ruși doar în prima lună a noului an. Având în vedere că timpul trece, iar teroriștii ruși nu încetează să vizeze infrastructura critică, distrugând viețile cetățenilor pașnici, putem concluziona că această cifră a crescut semnificativ, la fel ca și consecințele terorii rusești într-o iarnă extrem de rece.
După cum se știe, Ucraina a fost nevoită să recurgă la importul de energie electrică prin sistemul energetic național din alte țări europene, printre care, pe lângă Slovacia, se numără și Polonia, Ungaria, România și Moldova. Acest pas a fost unul forțat, deoarece, din cauza atacurilor masive și sistematice ale Federației Ruse asupra sistemului energetic al Ucrainei și a pierderii controlului asupra Centralei Nucleare Zaporijjia, Ucraina a trebuit să mărească substanțial importurile de electricitate. Această abordare a devenit parte a politicii naționale pentru asigurarea securității energetice, iar Ucraina este recunoscătoare partenerilor pentru sprijin, care în niciun caz nu ar trebui să devină subiect de manipulare. Merită menționat că Fico a mai recurs și anterior la astfel de declarații, care aveau semnele unor amenințări cu oprirea furnizării de gaz și electricitate către Ucraina. Ce-i drept, amenințările nu au fost puse în practică. Iar motivul nu ține doar de manipulare, ci și de factorul de descurajare: într-un astfel de caz, guvernul slovac ar încălca legislația europeană și slovacă, ceea ce, la rândul său, ar putea duce la un conflict intern în cadrul UE.
Despre faptul că Slovacia dorește reluarea tranzitului de gaz rusesc, Fico a declarat încă din toamna anului trecut, menționând că Slovacia și Ucraina au „viziuni diferite” asupra acestei probleme, subliniind totodată că Rusia este astăzi al doilea mare furnizor de gaz în Europa. Însă, nici în declarațiile sale anterioare și nici acum, premierul slovac nu caută răspunsul la întrebarea „de ce s-a ajuns aici?” și „cine este vinovat?”, deoarece răspunsul este evident: cauza este agresiunea rusă în centrul Europei, care a afectat, într-un fel sau altul, întregul spațiu european. Nicio pretenție nu a fost adresată Moscovei nici de la Budapesta, nici de la Bratislava, deși este absolut clar că sursa conflictului și a problemei trebuie căutată la Kremlin.
Destinatarul cererilor și reclamațiilor premierului slovac ar trebui să fie, fără îndoială, Federația Rusă, ca stat care atacă deliberat infrastructura de tranzit petrolier și o folosește ca instrument de presiune asupra Ucrainei și UE. Prin urmare, concluzia este evidentă: vina pentru oprirea conductei de petrol „Drujba” aparține exclusiv părții ruse, care nu poate fi nici un partener de încredere, nici un furnizor de resurse, în ciuda faptului că le deține din abundență. Despre ce fiabilitate poate fi vorba când rușii îi ucid și le distrug cinic viețile ucrainenilor de patru ani de zile? Tocmai această agresiune este cauza tuturor problemelor și amenințărilor care au apărut deja și care ar mai putea apărea din cauza războiului hibrid al Rusiei.
Practic, prim-ministrul slovac, la fel ca și colegul său din Ungaria, prin declarațiile și acțiunile lor, fac jocul Kremlinului, pledând permanent pentru reducerea politicii de sancțiuni a UE împotriva Rusiei (susținând că aceasta nu are efecte) și pentru reducerea sprijinului acordat Ucrainei în sfera securității. Prin urmare, astfel de declarații ale premierului slovac, în încercarea de a transfera vina de la Federația Rusă către Ucraina, sunt absolut clare și corespund narativelor Kremlinului. Moscova, previzibil și tradițional, folosește resursele energetice ca pe o armă, recurgând la amenințări și șantaj. În același timp, atât istoria energetică slovacă, cât și cea maghiară demonstrează clar ce amenințare poate deveni dependența energetică de Federația Rusă.
Europa trebuie să renunțe complet la resursele energetice rusești pentru a-și asigura independența și securitatea. Dependența anumitor țări UE de livrările de petrol și gaze rusești contribuie la continuarea strategiei Kremlinului de șantaj energetic ca mijloc de presiune asupra Occidentului. În general, Kremlinul își folosește resursele ca armă de zeci de ani; tocmai pe aceasta se bazează strategia rusă deliberată de influență hibridă. Moscova continuă să își manipuleze asul din mână — resursele, prețurile, volumele și rutele de aprovizionare — pentru a-și atinge obiectivele politice. Scopul principal este de a intimida și de a submina unitatea UE. Nu apare nimic nou aici, doar se schimbă ușor prioritățile acestei strategii și obiectele de „atenție sporită”.
Este regretabil că aceste „obiecte” nu își văd rolul dubios în destrămarea unității europene, încercând să ignore cauzele reale ale problemelor și să transfere responsabilitatea pentru ele „de pe un cap pe altul”: de la agresor către victimă. Doar diversificarea accelerată, renunțarea totală la resursele energetice rusești și intensificarea presiunii sancțiunilor asupra Federației Ruse pot slăbi componenta financiară a războiului rusesc și, în consecință, pot elimina argumentul major al Moscovei în încercarea de a destrăma UE, atâta timp cât acest lucru mai este posibil.
Taras POPOVYCI,
expert
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com