La 22 februarie 1708 Antim Ivireanul este ales mitropolit al Ungro-Vlahiei (Ţării Româneşti), după moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Antim Ivireanul (1650-1716) a fost tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre „Didahii”, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul s-a afirmat ca o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în București, în secolul XVIII. Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii şi-a desfăşurat-o în Ţara Românească. A fost, pe rând, egumen al mănăstirii Snagov, episcop de Vâlcea şi mitropolit al Ţării Româneşti. Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi ale poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea „Sfânta Ecaterina” de la Muntele Sinai. A fost ucis de ostaşii turci care îl escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 27 septembrie.
La 22 februarie 1810 s-a născut poetul și fabulistul român, Grigore Alexandrescu. Viitorul om de litere, Grigore Alexandrescu, a văzut lumina zilei la Târgovişte, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al lui Mihai Alexandrescu, care a fost vameș și vistiernic, și a Mariei. Rămânând orfan şi sărac, dar cu har deosebit, a învățat limbile greacă şi franceză. Ajuns la București, este elev la pensionul Sfântul Sava, uimindu-și colegii prin cunoștințele în literaturile clasice. A fost coleg cu Ion Ghica și face cunoştinţă cu Ion Heliade Rădulescu. Impresionează pe toţi prin talentul său poetic. În „Curierul Românesc” al lui Ion Heliade Rădulescu debutează cu poezia „Miezul nopții”. Grigore Alexandrescu o vreme a fost ofiţer, demisionând în 1837. Din cauza scrierilor sale „Anul 1840” şi „Lebăda şi puii corbului” este întemniţat. Poezia sa a fost influenţată de ideile care au pregătit revoluţia din 1848. În 1848 Grigore Alexandrescu devine redactor al ziarului „Poporul suveran”. Grigore Alexandrescu este un poet liric. El scrie meditaţii romantice, sub influenţa lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reuşită este „Umbra lui Mircea la Cozia”. E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităţilor. Lui Grigore Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditaţia şi satira. A tradus din Lamartine şi Byron. La 29 mai 1860, Grigore Alexandrescu se căsătorește cu Raluca Stamati, dar după câțiva ani e lovit de o boală mintală grea. Obligat să se retragă din viața publică și să abandoneze activitatea literară, poetul va supraviețui încă 25 de ani. A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mâhnit atât de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cât m-a mâhnit nepăsarea generației actuale și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit”.
La 22 februarie 1898, în Caracuşenii Vechi, Hotin, a decedat Constantin Stamati-Ciurea, prozator, dramaturg şi poet. S-a născut la 4 mai 1828, la Chișinău. Este fiul lui Constantin Stamati. Studiază la Paris, mai întâi la un liceu, apoi urmează Facultatea de Drept, Filozofie şi Ştiinţe ale Naturii. Activează un timp ca secretar al ambasadei ruseşti la Paris, Berlin, Londra. După 1850 revine în Moldova şi lucrează temporar în Cancelaria guvernatorului militar. Ajunge membru al Comitetului statistic din Basarabia (1863-1864). În 1860 se retrage la moşia sa din Caracuşenii Vechi, consacrându-se activităţii literare, picturii, fotografiei, astronomiei. Debutează cu lucrarea „Cometa anului 1853 sau încă o dată Mitrofanuşka”, apărută în limba rusă (Chișinău, 1853). Este o adaptare a piesei lui C. Stamati „Neneaca, cuconaşul ei şi dascălul”. Împreună cu literatul basarabean N. Gherbanovschi, tălmăceşte în limba rusă vodevilul „Piatra din casă”, rămas în manuscris şi piesele „Creditorii”, şi „Un rămăşag” de V. Alecsandri (Odesa, 1854). Prima scriere originală „Amintiri despre o vânătoare din Basarabia”, publicată la Odesa în limba rusă (1854), denotă influenţa scriitorilor I. Turgheniev şi N. Gogol. În anii următori publică câteva piese: drama „Silven” şi volumul de proză „Scene din viaţa de provincie” (1857).
Conform propriilor mărturisiri, la Viena i se tipăresc mai multe piese şi proze în limbile franceză şi germană (1880). Între 1885 şi 1892 îi apar la Chișinău şi Odesa lucrări dramatice, povestiri şi fabule. În ultimii ani de viaţă se încuscreşte cu Mitropolitul Bucovinei şi al Dalmaţiei Silvestru Morariu-Andrievici, sub influenţa căruia traduce o bună parte din scrierile sale şi editează la Cernăuţi 2 volume de „Opuri dramatice” (1888 şi 1893), urmate de romanul „Insula Sagalin” (1894), culegeri de schiţe, povestiri şi eseuri. În majoritatea scrierilor sale dramatice („Magdalena păcătoasă”, „Cărăbuşul”, „Fricosul”, „Baciul amorului” ş.a.) predomina tema vieţii de familie. Cea mai reuşită piesă a lui C. Stamati-Ciurea e considerată drama „Moartea lui Lermontov” (Odesa, 1885), în care scriitorul deplânge destinul tragic al marelui poet. Critica literară dă o înaltă apreciere piesei, autorul ei fiind ales membru al Societăţii Teatrale de la Moscova. Scriitorul a întreţinut relaţii de prietenie cu mari personalităţi: cu savantul german A. Humboldt, cu vestitul filolog rus F. E. Korş ş.a.
În secolul al XlX-lea piesele lui C. Stamati-Ciurea au fost jucate pe scenele teatrelor din Chișinău, Odesa şi Cernăuţi. În zilele noastre la Teatrul Naţional „M. Eminescu» din Chișinău a fost montat spectacolul „Actori din provincie” după C. Stamati-Ciurea. În 1988, cu prilejul comemorării a 160 de ani de la naşterea scriitorului, a fost inaugurat la Caracuşenii Vechi, în localul şcolii, un muzeu consacrat vieţii şi operei lui C. Stamati-Ciurea, iar în 1993 i-a fost înălţat un bust.
La 22 februarie 1928, la Cluj s-a născut Irinel Liciu (Silvia Lia Voicu), balerină, prim-solistă a baletului Operei Române din București. A studiat baletul la Cluj cu mătușa sa, Elena Penescu Liciu, specializându-se la Moscova și Leningrad. A debutat în 1948 în piesa Faust. A fost prim-solistă a Baletului Operei Române din București (1950–1970). A interpretat majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, iar spre sfârșitul carierei a abordat și dansul contemporan. A susținut spectacole în mai multe state europene: Franța, Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia și Rusia, precum și pe alte continente, alături de balerinii Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Elena Dacian, Gabriel Popescu, Gelu Barbu. Rolurile din Lacul Lebedelor și Romeo și Julieta au fost foarte bine primite de critici. Cu Lacul Lebedelor a înregistrat un uriaș succes la Moscova, unde a refuzat să rămână definitiv, pentru a dansa. A fost căsătorită cu poetul Ștefan Augustin Doinaș. Au trăit o frumoasă poveste de dragoste, timp de 42 de ani, la moartea acestuia alegând să-și curme viața (26 mai 2002).
La 23 februarie 1955, la Crasna-Ilschi, regiunea Cernăuți, s-a născut Maria Iliuț, cântăreață română de muzică populară din Moldova, membră a Uniunii Muzicienilor din Moldova și a Societății Culturale București–Chișinău. A intrat la Colegiul de Iluminare Culturală din Cernăuți, secția Dans, dar s-a transferat la secția Instrumente Populare. A urmat studiile superioare la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, Facultatea Dirijare Corală (1978–1984), îndrumată de Tamara Dercaci, Valentina Bolduratu, Tatiana Muzîka, Felix Biriukov. În timpul studiilor, a fost descoperită de etnomuzicologul Andrei Tamazlâcaru, devenind din 1983 solistă la Ansamblul etnofolcloric „Tălăncuța”, apoi la formațiile „Ștefan Vodă” și „Busuioc moldovenesc” din Chișinău. Din 1987 a fost profesoară la Palatul de creație al copiilor din Chișinău, este lector superior la Facultatea de Arte Frumoase a Universității de Stat din Moldova. A colaborat cu Mihai Amihalachioaie, Gheorghe Banariuc, Petre Neamțu, Nelu Laiu și alți muzicieni. A înregistrat la Radio Moldova (Scumpa mea și a noastră fată, Iertăciune, Bătuta ca la Crasna, Bătrâneasca, Busuioace nu te-i coace, Cântă, cuce, că ți-i bine, Pierderea ciobănașului, Sus pe munte cade bruma, Doamne, doamne, greu e dorul, Mamă, câte fete ai etc.). A fost laureată a Festivalului-concurs internațional al cântăreților români de pretutindeni (Drobeta Turnu-Severin, 1989), a Concursului „Cântați cu noi”(Chișinău, 1989), a Festivalului folcloric național „Șezătoarea” (Fălticeni, 1992) și a Festivalului-concurs al cântecului păstoresc „Miorița” (Târgoviște, 1996).
Evenimente istorice din ziua de 22 februarie:
1632: Galileo Galilei publică „Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii”, o lucrare fundamentală în astronomie.
1820: S-a născut Frederic Chopin, genial compozitor polonez din perioada romantismului.
1900: La Paris a avut loc prima audiție a „Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian” de George Enescu. La pian s-a aflat însuși autorul.
1915: La Bălteni, Olt, s-a născut Eugen Popescu, economist, scriitor, memorialist și publicist, stabilit în SUA. A înființat, la San Diego (California), Institutul Român de Cercetări Istorice.
2014: În Ucraina are loc răsturnarea regimului pro-rus al președintelui Viktor Ianukovyci, care fuge din țară, refugiindu-se în Rusia. Ianukovici este demis de parlament.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com