Grădinarul și scriitorul
Odată, un grădinar i s-a adresat unui scriitor:
— Ți-am citit povestirea. Mi-a plăcut. Și știi la ce m-am gândit?… Vrei să-ți dau vreo două idei pentru noi povestiri? Mie nu-mi folosesc la nimic, doar nu sunt scriitor. Iar tu vei scrie povestiri frumoase, vei scoate o carte și vei câștiga mulți bani.
La care scriitorul a răspuns:
— Stați să termin de mâncat mărul acesta, iar cotorul ți-l voi da ție. Sunt acolo multe semințe bune. Mie nu-mi folosesc la nimic, doar nu sunt grădinar. Iar tu le vei planta, vei crește meri frumoși, vei strânge recolta și vei câștiga mulți bani.
— Poftim! – s-a supărat grădinarul. Nu am nevoie de cotoarele tale! Eu am o grădină mare și o mulțime de mere.
— Întocmai, a căzut de acord scriitorul. Atunci de ce crezi că mie îmi lipsesc propriile idei?
(T.L.)
Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com