La 6 martie anul 46 î.e.n. Iulius Cezar a decretat utilizarea în întregul Imperiu Roman a calendarului, întocmit de astronomul Sosigene din Alexandria, cunoscut sub numele de Calendarul Iulian. Introdus în anul 45 î.e.n. el a rămas în uz în unele ţări până în secolul al XX-lea şi mai este folosit încă de mai multe biserici naţionale ortodoxe. Calendarul iulian a fost folosit în Europa din timpurile Imperiului Roman până în anul 1582, când Papa Grigore al III-lea a hotărât o noua reforma a calendarului, cu ajutorul astronomului italian Lilius. Astfel a apărut Calendarul Gregorian, în stilul nou. Noul calendar a fost în scurtă vreme adoptat de majoritatea ţărilor catolice. Ţările protestante l-au adoptat ceva mai târziu, iar ţările din Europa Răsăriteană l-au adoptat mult mai târziu, unele la începutul secolului al XX-lea. Între Bisericile Ortodoxe care nu au făcut această schimbare se numără Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Ucraineană, Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care prăznuiesc Paştile şi toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după „stilul vechi”. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.
La 6 martie 1475 s-a născut Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, arhitect și poet italian, recunoscut ca cel mai de seamă artist renascentist. Michelangelo Buonarroti (1475-1564) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului. Sculptura a reprezentat totdeauna marea pasiune a lui Michelangelo. În anul 1504, grație grupurilor statuare Pieta și David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma, cât și la Florența. Până a-și câștiga renumele de pictor remarcabil, Michelangelo dobândise deja gloria sa ca sculptor. Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea bolții Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri pătrați, depunând un efort istovitor. Renunță la ajutoarele pe care le adusese de la Florența și în cea mai mare parte lucrează singur. Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio Vasari povestește: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare”. Partea centrală, pe axa bolții, cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aștrilor, Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar și Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe. De ambele părți ale acestor picturi sunt înfățișate sibile și proroci. Michelangelo folosește culori strălucitoare care, după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, și-au recăpătat în întregime prospețimea.
La 6 martie 1486 a avut loc Bătălia de la Șcheia între trupele lui Ștefan cel Mare și forțe ale Imperiului Otoman care înaintau pe valea Siretului spre Suceava, având ca scop instaurarea pe tron a pretendetului Hronoda (Hroiot), un fiu al lui Petru Aron. În prima parte a bătăliei, oștile lui Ștefan au fost învinse: „a bătut Petru Hronoda pe Ștefan voievod și a câștigat lupta și Ștefan voievod a căzut de pe cal și a zăcut printre morți de dimineață până la prânz. Atunci a venit călare un boier, cu numele Purice, care a recunoscut pe Ștefan voievod. Atunci a scos pe voievod de acolo, de și-a adunat oastea lui, și a trimis la Petru voievod pe un boier, anume Pântece, care s-a supus lui Petru voievod și l-a scos afară din bătălie, după ce l-a convins că de acum câștigase bătălia. Și cu ceata lui au tăiat capul lui Petru voievod și au adus capul lui Ștefan voievod. Astfel, a rămas Ștefan voievod stăpân în țară, cu ajutorul lui Dumnezeu”, scriu „Cronicile slavo-române”. Fapte care au inspirat poemul Aprodul Purice a lui Negruzzi și pictura Ștefan cel Mare și Aprodul Purice de Theodor Aman. Aceasta a fost ultima confruntare dintre Ștefan cel Mare și turci.
La 6 martie 1685 a murit în captivitate la Lvov, domnitorul Moldovei Gheorghe Duca, după ce fusese capturat pe când se întorcea cu oastea de la bătălia sub zidurile Vienei. Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. În timpul domniei lui Vasile Lupu a fost slujitor la curtea domnească. O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş, îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă. După moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Constantinopol, să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei. Turcii l-au numit, în 1681, hatman al Ucrainei, având curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii. Începând cu această perioadă Gheorghe Duca se intitulează „domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei”. Stăpânirea lui Gheorghe Duca în această regiune a durat până la sfârşitul anului 1683, perioada în care aici s-au strămutat multe familii de moldoveni care au întemeiat sate şi au reconstruit oraşele distruse în timpul ostilităților ruso-turce. Înfrângerea turcilor la Viena din vara anului 1683, a avut urmări directe atât asupra stăpânirii lui Gheorghe Duca a teritoriilor dintre Nistru şi Nipru, cât şi asupra sorţii domnului. Gheorghe Duca a, ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația bisericii Trei Ierarhi din Iași.
La 6/18 martie 1866, la București S-a născut Dumitru Georgescu-Kiriac, compozitor, profesor, dirijor de cor și folclorist, unul dintre precursorii școlii moderne de compoziție în România. A studiat mai întâi la Conservatorul din București (1880–1885), apoi la Conservatorul de la Paris și la Schola cantorum din Paris (1892–1897). A fost totodată licențiat al Facultății de Drept din București. Activitatea sa de dirijor de cor a început la Capela română din Paris (1894–1899). După reîntoarcerea în țară, a pus bazele Societății corale Carmen, al cărei dirijor a fost timp de aproape trei decenii (1900–1928), în același timp dirijând și corul bisericii Sf. Spiridon-Nou și ansamblul coral al Conservatorului bucureștean. A fost membru fondator al Societății Compozitorilor Români (1920), activând în favoarea înființării arhivei de folclor a societății. Orientarea muzicii corale și vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului: Am umblat pădurile, Codrule, codruțule, Hai, hai murgule, hai, Îngerul a strigat, Axionul Învierii. A decedat la 8 ianuarie 1928, la Viena.
Evenimente istorice din ziua de 6 marte:
1853: Opera Traviata, de Giuseppe Verdi are premiera la Veneția.
1927: S-a născut renumitul scriitor columbian, Gabriel Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel pentru literatura.
1939: A încetat din viață Miron Cristea (Elie Cristea; 20 iulie 1868 – 6 martie 1939)ю Publicist, filolog, teolog; politician cu vederi antisemite, senator, regent; primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; membru de onoare al Academiei Române.
1941: A avut loc, la Opera Română din București, premiera operei Alexandru Lăpușneanu, de Alexandru Zirra, unul dintre pionierii muzicii de operă românești.
1945: Instaurarea guvernului dr. Petru Groza (sub presiunea militară sovietică, regele Mihai I este nevoit să accepte numirea lui Petru Groza ca prim-ministru; acesta formează un nou guvern, în care ministerele cheie erau deținute de comuniști).
1994: Controversatul sondaj de opinie „La sfat cu poporul” din Republica Moldova, ale cărui rezultate sunt invocate de către autorități în calitate de argument pentru fortificarea „statalității” Republicii Moldova. Referendumul din 1994 a fost in fapt un sondaj sociologic desfăşurat la nivel naţional pentru a stabili dacă ţara ar trebui să-şi conserve independenţa şi integritatea teritorială, care atunci constituia o preocupare deosebită in contextul izbucnirii conflictului transnistrean.
2003: Rada Supremă a adoptat Legea „Cu privire la Imnul de Stat al Ucrainei”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com