Vița-de-vie și țăranul
Vița-de-vie se bucura întruna când vedea cum, primăvara, țăranul săpa cu grijă pământul în jurul ei, străduindu-se să nu îi atingă rădăcinile fragede cu hârlețul; cum o îngrijea cu dragoste, o lega și îi punea proptele trainice, ca să-i fie ușor să crească.
Drept recunoștință pentru o asemenea grijă, vița a decis ca, indiferent de efort, să-l răsplătească pe țăran cu struguri suculenți și aromați.
Când a venit vremea culesului, vița era peste măsură de încărcată cu struguri mari. Gospodarul grijuliu i-a tăiat pe toți, unul după altul, și i-a așezat cu atenție în coș. Apoi, stând pe gânduri, a scos țărușii și proptelele și le-a pus pe foc. Iar bietei vițe nu i-a mai rămas nimic de făcut decât să jelească din cauza jignirii nemeritate și să înghețe toată iarna pe pământul gol. Însă anul următor, ea nu a mai fost atât de generoasă, iar țăranul a plătit scump pentru nechibzuința sa.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com