Dicționarul martirilor români (Litera ,,B”)
La finele lunii august 2018, la Editura ,,DrukArt” din Cernăuți, a văzut lumina tiparului primul volum al Dicționarului martirilor români, (Litera ,,A”), la apariția căruia și-au adus aportul membrii Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți. Săptămânalul ,,Concordia”, ziar al minorității naționale românești din Ucraina, pe data de 14 septembrie 2018, a inserat materialul ,,Tăcerea e o acceptare vinovată”, semnat de jurnalistul Dumitru Mintencu, în care se mențonează următoarele: ,,La începutul anului 2011, la Cernăuți a fost înființată organizația publică ,,Centrul de Cercetări Istorice și Culturale”… Scopul și obiectivele acestui Centru de la bun început au fost și sunt studierea destinului istoric și cultural al populației românești din ținut. Activitatea Centrului este îndreptată în direcția descoperirii și cercetării surselor de informație, organizarea și desfășurarea conferințelor, ședințelor la ,,masa rotundă”, expozițiilor documentare, pregătirea pentru tipar a materialelor, cărților, colecțiilor de documente despre istoria și cultura populației românești din nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și ținutul Herța (actuala regiune Cernăuți).
Chiar în primul an de activitate membrii Centrului în colaborare cu Fundația ,,Pro Rădăuți” din România au scos de sub tipar broșura ,,Lacrima trecutului”. Lucrarea cuprinde patruzeci de pagini și se referă la marea durere a neamului, care a crucificat ținutul mioritic în perioada de dominație stalinistă. Este vorba de masacrele care au avut loc la Lunca și Fântâna Albă, precum și deportările în masă care au urmat mai târziu.
În perioada 2012-2016 Centrul a pregătit pentru tipar șase volume ale ,,Cărții Durerii”, apărute la Editura ,,Druk Art” din Cernăuți. În paginile acestei lucrări sunt date publicității biografiile a 1.200 de martiri de diferite naționalități, represați de regimul totalitar al dictaturii staliniste. Aceste volume au fost lansate în incinta Consulatului General al României la Cernăuți și în timpul numeroaselor conferințelor internaționale, desfășurate în Ucraina și România.
Continuând activitatea și urmând scopul și obiectivele propuse, anul acesta Centrul a inițiat proiectul ,,Dicționarul martirilor români”, care s-a întocmit pe baza datelor culese din arhivele fostului spațiu sovietic, studiindu-se multe fonduri ce conțin prețioase mărturii despre strașnicul sistem al terorii, ,,identificat cu doctrina crimei, exprimată ca un genocid, ca un holocaust roșu”.
Recent, la Editura ,,Druk Art” din Cernăuți a văzut lumina tiparului primul volum al ,,Dicționarului martirilor români” – litera ,,A”. Coordonatorul proiectului Petru Grior, împreună cu colegii ediției – Elena Stadnic, Maria Zabloțki, Nicolae Iordachi, Bogdan Grior (Cernăuți), Ionuț Nicușor Bichescu, Mircea Duzineanu, Gheorghe Horodincă, Nicolae Nicolovici, Doru Olenici (România) au inclus în acest prim volum biografiile a 233 de martiri de origine română, întemnițați în nesfârșita rețea de lagăre ale GULAG – ului stalinist și persecutați de infernala mașină bolșevică de ucis oameni.
Lista martirilor, incluși în acest prim Dicționar, este compusă din 88 de bărbați, 66 de femei și 79 de copii a căror vârstă oscilează de la o lună până la 16 ani. În numărul deportaților se găsesc 95 de țărani, 5 muncitori, 2 fierari, 2 foști soldați ai armatei române, un negustor, un bucătar, un fost primar, un funcționar, o soră de caritate și un fost prizonier de război. Dintre acesti 233 de martiri 216 s-au născut în actuala regiune Cernăuți a Ucrainei, 14 – în România și 3 – în Basarabia.
,,Tăcerea este o acceptare vinovată, mărturisea Doina Cornea, fost membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, să o înlocuim cu o permanentă insurecție împotriva a tot ce știrbește demnitatea individului sau a colectivității. Numai așa, cred eu, putem afla în fiecare zi ce a vrut Dumnezeu să facă cu noi”.
După apariția acestui articol în ziarul ,,Concordia”, către Centrul de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți s-a adresat profesorul Radu Proțiuc, locuitor al orașului Kiev, originar din Bucovina, cu rugămintea de a întreprinde investigații referitoare la rudele sale care au avut de suferit în perioada dezmățului sovietic. În urma cercetărilor efectuate de membrii Centrului, s- a constatat că românul Proțiuc Gheorghe al lui Grigore, născut în 1900, în localitatea Sinăuți, fostul raion Hliboca, regiunea Cernăuți a Ucrainei, este arestat de reprezentanții regimului totalitar al dictaturii bolșevice în ziua de 13 iunie 1941. Pe data de 14 aprilie 1943, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la 7 ani de detenție pentru faptul că în perioda interbelică a fost ,,membru al unui partid contrarevoluționar” din România. Tatăl cunoscutului savant a închis ochii pentru totdeauna în ziua de 31 octombrie 1942, într-un lagăr stalinist de muncă corecțională din Republica Komi, Federația Rusă. Mama, Proțiuc Eugenia a lui Gheorghe, născută în 1904, împreună cu copiii: Aurel, Radu, Silvia și Viorica, conform deciziei ,,troicei operative” a Direcției Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuți, în noaptea infernală de 13 iunie 1941 vor fi scoși cu forța din casa lor, zăvorâți în vagoane pentru vite, apucând drumul calvarului. Viitorul profesor a avut norocul să revină la baștină și să spună lumii întregi despre chinurile cristice îndurate în neagra străinătate, fiindcă pentru cei de azi și de mâine, cei peste 70.000 de români ,,răpuși de gloanțe, epidemii și mizerie ne sunt rubedenii și înaintași”.
În al doilea volum al Dicționarului sunt incluse biografiile a 617 martiri ai neamului, lista cărora este compusă din 247 de bărbați, 208 femei și 162 de copii cu vârsta până la 16 ani. În numărul martirilor se găsesc 375 de țărani, 13 muncitori, 10 funcționari, 4 pădurari, 4 foști soldați ai Armatei Române, 4 croitori, 2 negustori, 3 foști polițiști, un contabil, un cioban, 2 profesori școlari, 2 foști primari, un dascăl, un preot, un șofer, un muzician, un fost șef al unui post de jandarmi. 169 de oameni aveau studii primare, 42 – studii medii incomplete, 9 – studii medii, 2 – studii superioare, 76 de persecutați nu știau carte.
Dintre acești 617 martiri aflați în al doilea volum al Dicționarului, 578 s-au născut în actuala regiune Cernăuți a Ucrainei, 5 – în Basarabia (azi Republica Moldova) și 34 – în România. În localitatea Mahala au văzut lumina zilei 76 de oameni, în Cupca – 41, în orașul Storojineț – 23, câte 18 – în Suceveni și Tărășeni, 16 – în Ropcea, 15 – în Budeniț, câte 14 – în Crasna-Ilschi, Hreațca, Lucovița, Sulița-Târg și Târnauca, câte 13 – în Ciudei și Pilipăuți, câte 12 – în Carapciu, Cerlena Mare și Horbova, câte 11 – în Molnița, Panca, Stănești, Șendreni și Tărăsăuți, câte 10 – în Davideni, Oprișeni și Vicovu de Sus, 9 – în Igești, câte 8 – în Bănceni și Colencăuți, câte 7 – în Banila pe Siret, Boian, Broscăuții Vechi și Lunca, câte 6 – în Băhrinești, Mogoșești, Nesfoaia și Probotești, câte 5 – în Căbești, Jadova, Plaiul Cosminului, Toporăuți și Vancicăuți, câte 4 – în Corcești, Herța, Ostrița Herței, Pătrăuții de Jos, câte 3 – în Cernăuți, Costiceni, Pasat, Pătrăuții de Sus și Straja, câte 2 – în Comarești, Costești, Cuciurul Mic, Lucavăț, Movila, Poieni-Bucovina, Pomârla și Răpujineț, câte unul – în Arbore, Bălcăuți, Bilca, Breiești, Buduresa, Cajba, Câmpulung, Corlăteni, Corovia, Coteleu, Cozmeni, Cuciurul Mare, Dorogoiești, Drobeta – Turnu Severin, Forostna, Frătăuții Vechi, Grămești, Gura Humorului, Hotin, Iordănești, Lipcani, Lozova, Mihuceni, Monor Bistrița, Oroftiana, Ostrița (fostul raion Noua Suliță), Petriceni, Răcheteu, Rădăuți, Sinăuți, Siret, Stăneștii de Jos, Stârcea, Stolnicești, Șirăuți, Tereblecea, Țânteni, Valeară, Vasilău, Vaslăuți, Vicovu de Jos, Voloca și Zebreceni. Nu este indicat în documentele de arhivă locul din România, unde a venit pe lume un martir.
La 28 iunie 1940, în ținutul mioritic au năvălit reprezentanții unităților de elită a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS, aducând pe aceste meleaguri carpatine un mecanism al terorii, ,,care avea ca sarcină principală instaurarea puterii sovietice și a ideologiei bolșevice”, aplicând metodele staliniste de nimicire morală și fizică a ,,dușmanilor poporului”. Spre Nordul îndepărtat, taigalele siberiene și stepele pustii ale Kazahstanului pornesc eșaloanele morții cu osândiții neamului, sculați în toiul nopților infernale sau ,,în zori cu rouă”. Volumul al doilea al Dicționarului cuprinde numele a 428 de ,,vinovați fără de vină”, în numărul cărora au intrat 91 de bărbați, 175 de femei și 162 de copii, deportați în perioada anilor 1940-1941, 1944-1951. Șaptezeci și nouă de martiri au rămas să-și doarmă somnul de veci în regiunile Irkutsk, Kirov, Omsk, Sverdlovsk, Tiumen, Tomsk și ținutul Krasnoiarsk din Federația Rusă, în Republica Komi și în regiunea Aktiubinsk din Kazahstan.
Lista celor arestați și condamnați de către regimul totalitar al primului stat socialist din lume este compusă din 17 ,,elemente care prezintă un pericol social”, 31 de osândiți au ,,trecut ilegal frontiera de stat”, 14 persoane au încercat s-o treacă în mod ilegal și să scape de teroarea roșie care domnea în Țara codrilor de fagi, 27 de martiri au fost condamnați ,,pentru activitate subversivă”, 12 — ,,pentru agitație antisovietică”, 5 — ,,pentru complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat”, 8 – pentru că au fost ,,membri ai unor partide contrarevoluționare”, 13 – pentru faptul că erau ,,membri ai unor organizații religioase ilegale”, 17 — ,,pentru relațiile cu Organizația Naționaliștilor Ucraineni”, 29 — ,,pentru trădarea patriei” sovietice, 4 — ,,pentru activitate de spionaj”, 3 — ,,pentru colaboraționism cu autoritățile de ocupație” în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, unul — ,,pentru lupta-i activă împotriva mișcării revoluționare”, al doilea — ,,pentru nedenunțare”, al treilea — ,,pentru tentativa de trădare a patriei” socialiste, al patrulea — ,,pentru acțiuni teroriste”, al cincilea — ,,pentru intenția de a-și trăda patria” bolșevică. În lagărele staliniste de muncă corecțională din regiunea Sverdlovsk a Federației Ruse, din Republica Komi și din regiunea Karaganda a Kazahstanului, conform informațiilor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, au rămas mormintele cu 35 de români.
Organele represive ale puterii sovietice au arestat în perioada anilor 1940-1941, 1944-1963 o sută optzeci și nouă de reprezentanți ai neamului, incluși în volumul doi al Dicționarului. În numărul lor au intrat 156 de bărbați și 33 de femei. Dictatura bolșevică s-a răfuit crunt cu ,,dușmanii poporului”. Ei au primit 1.222 de ani de temniță. 7 români au fost condamnați la moarte. 6 dintre ei au fost împușcați în închisoarea din Cernăuți, iar unul – în lagărul morții din regiunea Sverdlovsk, Federația Rusă.
Masacrul sângeros de la Varnița (Fântâna Albă) din primăvara anului 1941 a intrat în istoria actualei regiuni Cernăuți ca una din crimele odioase, din prelungul șir de fărădelegi săvârșite de puterea sovietică, împotriva populației băștinașe. La 1 aprilie, grănicerii staliniști au deschis foc împotriva coloanei de oameni pașnici, constituită din bărbați, femei și copii, care doreau să treacă în Patria lor și să scape de strașnicul regim totalitar, instaurat în ținut, reprezentanții căruia acționau în felul următor: ,,Noi avem misiunea de a oprima. Nici o milă este deviza noastră. Pentru împlinirea ei cea mai mare cruzime este un merit”. În acea zi rafalele focului ucigător al mitralierilor se contopea cu vaietele muribunzilor, cu vocile pline de durere ale răniților, cu bocetele femeilor și strigătelre sfâșietoare ale copiilor, cu răcnetele infernale ale satrapilor bolșevici și cu sângele martirilor, care curgea din belșug, acoperind glia strămoșească. Volumul doi al Dicționarului cuprinde numele a patru români secerați de gloanțe în pădurea Varniței.
Datoria membrilor Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți e să contribuie la cunoașterea profundă a trecutului istoric, fără de care înțelegerea prezentului nu este posibilă.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com