În ziua de 23 aprilie a anului 1400 a început domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova (1400-1432). Potrivit celor scrise de cronicarul Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care sunt atestate orașele Iaşi şi Cernăuţi. A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol. În 1402 (după alți istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Inițial, moaștele au fost depuse la biserica din cartierul Mirăuți din Suceava, după care au fost mutate mai târziu la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Acest eveniment al aducerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, are o însemnătate deosebită în conștiința publică a poporului român, fiind zugrăvit în multe din frescele bisericilor și mănăstirilor din Moldova. Lunga sa domnie — de 32 de ani — a corespuns, în general, unei perioade de pace, rezultat al politicii extrem de abile a domnului moldovean, care a menținut echilibrul între Ungaria şi Polonia. Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli contractate în luptele dintre Polonia și Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.
La 23 aprilie 1564 s-a născut dramaturgul şi poetul William Shakespeare, autor al pieselor de teatru „Furtuna”, „Visul unei nopţi de vară”, „A douăsprezecea noapte”, „Richard al III-lea”, „Henric al VIII-lea”, „Romeo şi Julieta”, „Hamlet” şi „Othello”. William Shakespeare (1564-1616) a fost un dramaturg și poet englez, considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză. El este adesea numit poet național al Angliei și „Poet din Avon” sau „Lebăda de pe Avon”. Lucrările sale au supraviețuit, incluzând și unele realizate în colaborare, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii.
La 23 aprilie 1851 a decedat Constantin Daniel Rosenthal, pictor și revoluționar român de origine evreiască. Constantin Daniel Rosenthal s-a născut la Budapesta în anul 1820, într-o familie de negustori. A absolvit Academia de Belle Arte din Paris, unde a intrat în contact cu tineri paşoptişti români și devine membru al Societăţii românilor din capitala europeană a artelor de la aceea vreme. În ziua de 11 iunie 1848 Rosenthal se găsea la Bucureşti şi a fost prezent la marea adunare populară de pe Câmpia Filaretului. La data de 18 iunie 1848 artistul solicită Locoteneţei Domneşti a Ţării Româneşti cetăţenia valahă, care i se acordă pe data de 2 august 1848. În 1851 pleacă spre Ardeal cu o misiune din partea comitetului revoluţionar român de la Paris. Este arestat la Budapesta, având asupra lui materiale revoluţionare. Moare în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, în urma torturilor suferite în închisoare, fără să-şi fi trădat prietenii şi tovarăşii de luptă.
Multe dintre picturile sale înfăţişează portretele unor oameni iluştri contemporani autorului. Pentru pictura „România revoluţionară”, realizată la Paris în anul 1850, Rosenthal şi-a luat drept model pe Maria Rosetti (1819 — 1893), născută Grant, sora secretarului consulului englez la Bucureşti, Effingham Grant. Acest portret alegoric evocă luptele din Dealul Spirii din data de 13 septembrie 1848. Pictează într-o manieră clasică realistă, cu accentele contrastului clar obscur. Rămâne în istorie ca unul dintre primii artişti români şi ca un brav luptător pentru cauza naţională. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Lucrările având ca temă revoluţia română de la 1848, au fost cele care l-au consacrat pe Rosenthal.
La 23 aprilie 1859, la Ploiești, s-a născut Lazăr Șăineanu (Eliezer Schein), lingvist și folclorist român de origine evreiască. Elev remarcabil al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, a preluat de la acesta, în primul rând, ideea bazei comparatiste a oricărei cercetări filologice. A fost asistent la catedră al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, care avea o mare pasiune pentru cunoașterea sanscritei și a cercetat relațiile dintre literatura veche indiană, filologia și folclorul românesc. Împreună cu Moses Gaster a continuat cercetarea lui Hasdeu în domeniul folclorului comparat. Este autorul unor valoroase lucrări despre limba și folclorul român. În scrierea sa, Basmele românilor, premiată la concursul Academiei Române în 1894, a deosebit trei mari tipuri de basme: basme pur fantastice, basme etico-fantastice și basme religioase. Este autorul unui important dicționar enciclopedic, Dicționar universal al limbii române (1896) și al unor studii de lingvistică franceză: L’argot ancien și La langue de Rabelais. A inițiat cercetările de stilistică privind studierea argoului românesc, pornind de la studii ale argoului limbii franceze. S-a stabilit în Franța în anul 1901. A fost căsătorit cu Cecilia (Samitca) Șăineanu, având o fiică, Elisabeta Șăineanu, care a devenit actriță, cu numele de scenă Elizabeth Nizan. Din scrierile sale: Elemente turcești în limba română. Influența orientală, Basmele române (studiu comparativ), Influența orientală asupra limbii și culturii române (3 vol.). A decedat la 11 mai 1934, la Paris.
La 23 aprilie 1887 a avut loc sfințirea Catedralei Mitropolitane de la Iași. Biserica, ctitorită de domnitorul Mihail Sturdza (finanțator prinicipal) și mitropolitul Veniamin Costache a fost ridicată între anii 1833–1839, dar în 1857 bolta centrală s-a prăbușit, biserica rămânând într-o stare precară pentru următoarele două decenii. În anul 1880, mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, cu proiectul arhitectului Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității București, lucrările s-au încheiat în anul 1887. Pictura interioară a bisericii a fost realizată de Gheorghe Tattarescu. Sfințirea Catedralei a fost un eveniment național, fiind săvârșită de către Mitropolitul de atunci al Moldovei, Iosif Naniescu și de alți 11 ierarhi, la ceremonie luând parte Regele Carol I și Regina Elisabeta. Pisania aflată în partea dreaptă a pridvorului catedralei, pe o placă de marmură care se află la intrare, conține următorul text: „Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douăzeci-și-șaselea, al regatului meu al șaselea, împodobindu-se și înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare și veșminte prețioase, precum și cu cele 10 ferestre cu măiestrie împodobite și închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălțarea sfintei Biserici Ortodoxe, întru pomenirea mea, a iubitei mele soții Elisabeta și a urmașilor noștri”.
Evenimente istorice din ziua de 23 aprilie:
215 î.Hr.: Roma începe, pe dealul Capitoliului, lucrările la un templu dedicat zeiței Venus, protectoarea dragostei, frumuseții și fertilității, pentru a comemora înfrângerea de la Lacul Trasimene și a recâștiga astfel protecția zeilor în alte bătălii.
304: Sfântul Gheorghe a fost martirizat, devenind unul dintre cei mai venerați sfinți.
1858: Se naște Max Planck, fizician german, fondatorul mecanicii cuantice, laureat al premiului Nobel pentru fizică.
1899: Se naște scriitorul american de origină rusă Vladimir Nabokov, autorul unor romane de mare senzație, apărute în secolul XX. Familia sa provenea din vechea aristocrație rusă, iar evenimentele din 1917 l-au silit să emigreze în SUA.
1962: Regimul comunist din România a anunțat oficial încheierea procesului de colectivizare a agriculturii.
1967: A fost lansată nava cosmică „Soiuz–1”, pilotată de Vladimir Komarov.
1991: URSS acordă republicilor dreptul de a separa, în anumite condiții.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com