În ziua de 23 aprilie a anului 304, Sfântul Mucenic Gheorghe este condamnat la moarte prin decapitare de către împăratul Dioclețian, cel care declanșează cea mai mare persecuție din istorie asupra religiei creștine. Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină și încă de tânăr rămâne orfan de tată. La vârsta de 14 ani se mută în Palestina împreuna cu mama sa, unde începe să mărturisească credința creștină, după care urmează cariera militară, ajungând comandant în armata împăratului Dioclețian. În anul 303, când împăratul a început persecuțiile împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit chiar înaintea lui Dioclețian, credința sa în Hristos. Va fi întemnițat și supus la diverse chinuri, dar nici o tortură nu l-a făcut să renunțe la credință. Cei prezenți la aceste suferințe au fost uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe a rămas nevătămat, fapt ce i-a făcut să renunțe la credința păgână și să treacă la credința în Hristos. Minunea învierii unui decedat, făcută de Sfântul Gheorghe, a convins-o pe însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze creștinismul. Supărat de aceasta, împăratul îl va condamna pe Sfântul Gheorghe la moarte prin decapitare în ziua de 23 aprilie a anului 304, această zi rămânând de atunci zi de prăznuire pentru toți creștinii. Și după moarte, Sfântul Gheorghe s-a arătat făcător de minuni, fiind grabnic ajutător celor ce îl cheamă în rugăciuni, iar în conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtând hramul său și există de asemenea multe orașe în România care îl au ca patron spiritual pe Sfântul Mucenic Gheorghe.
Iconografia creștină păstrează cel mai mult, imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur. Este vorba despre legenda în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena din provincia Libiei, ce era terorizată de un balaur, iar această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor ca model de curaj în lupta cu diavolul.
Reprezentarea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă și pe steagul Moldovei medievale, steag aflat inițial la Mânăstirea Zografu din Muntele Athos, steag pe care se mai afla și o broderie cusută cu fir de aur în care este scrisă o rugăciune a lui Ștefan cel Mare către Sfântul Mucenic Gheorghe.
De numele Sfântului este legat direct începutul creștinării Rusiei Kievene — căci Sfântul Vladimir cel Mare a primit Taina Botezului la Mănăstirea Sfântul Gheorghe de lângă Hersones. Nu se știe cu exactitate cine l-a proclamat pe Sfântul Gheorghe (Iurii) patron al Rusiei-Ucrainei, însă cel care a contribuit cel mai mult la răspândirea cultului său în ținuturile rusești a fost cneazul Iaroslav cel Înțelept, care a primit la botez numele Iurii.
În anul 1030, în timpul unei campanii în nord, în ținuturile ciuzilor, el a fondat acolo un oraș pe care l-a numit Iuriev (astăzi orașul Tartu din Estonia). Doi ani mai târziu, cneazul a întemeiat o altă cetate cu același nume, la 80 kilometri sud-vest de Kiev. Când orașul a fost ars de mongoli, din el a mai rămas doar clădirea albă a bisericii, construită în anul 1050. De la aceasta provine denumirea actuală a orașului — Bila Țerkva (Biserica Albă).
Peste hotare, Sfântul Gheorghe este considerat patronul Angliei, Portugaliei, Lituaniei, Georgiei, Etiopiei, Cataloniei, al orașelor italiene Genova și Ferrara, precum și al armatei grecești și române. Credincioșii i se adresează Sfântului Gheorghe în rugăciuni cu cereri pentru sănătatea sufletească și trupească; rodnicia pământului; ajutor și mijlocire în lupta împotriva dușmanilor pământului natal.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com