Binecuvântarea tatălui
Un om înțelept își mărita fiica.
– Binecuvântează-mă, tată! – l-a rugat fiica.
Tatăl i-a spus:
– Facă-se voia Domnului, ca tu să nu mai calci niciodată pragul casei mele!
Fiica a rămas mirată de o asemenea binecuvântare, dar a tăcut. După un timp, ea a născut un fiu și l-a rugat din nou pe tatăl ei să o binecuvânteze.
– Facă-se voia Domnului, a spus tatăl, ca vorbele: „Ah, ce neatentă sunt!” să fie exclamația ta obișnuită.
– Dar cum se poate așa ceva, tată? – nu a mai rezistat fiica. – În viața mea au avut loc două evenimente atât de solemne, dar în ambele rânduri tu m-ai blestemat.
– Nu, fiica mea, a răspuns tatăl. Acestea nu au fost blesteme, ci binecuvântări. Ți-am dorit o viață atât de fericită și plină de bucurie în casa soțului tău, încât să nu ai niciodată nevoie să te întorci în casa mea. Apoi, ți-am dorit să porți de grijă fiului tău neîncetat, exclamând mereu: „Ah, ce neatentă sunt, încă nu mi-am hrănit fiul!”, „Ah, ce neatentă sunt, încă nu mi-am trimis fiul la școală!”. Atunci copilul va crește sănătos și deștept, iar în casa voastră va domni mereu pacea.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com