La 3 mai 1680, la Constantinopol s-a născut Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din Țările Române, domnind atât în Moldova (6/17 noiembrie 1709–24 noiembrie/4 decembrie 1710; 8/19 noiembrie 1711–25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716), cât și în Țara Românească (25 decembrie 1715/5 ianuarie 1716–14/25 noiembrie 1716; 1/12 martie 1719–3/14 septembrie 1730). Dispunea de o educație și o cultură aleasă, știa mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia la Padova și Bologna. Înainte de domnie ocupase timp de 12 ani funcția de Mare dragoman. La 6/17 noiembrie 1709 a fost învestit domn al Moldovei și a intrat în Iași pe 25 ianuarie/5 februarie 1710. Prima sa domnie din Moldova s-a remarcat prin măsuri fiscale și sociale luate în favoarea păturilor de jos și prin relații reci cu boierimea. Cu cea de-a doua domnie, Nicolae Mavrocordat a inaugurat domniile fanariote în Moldova. În cursul acestei domnii a pus capăt incursiunilor tătarilor încheind înțelegeri cu hanul Crimeii, Devlat Ghirai II, a obținut din partea Porții libertatea de a alunga din Moldova corpurile de oaste polonă care acționau aici, precum și a lui Carol XII, regele Suediei, care, după eșecul din Rusia din 1709, își stabilise reședința la Vranița (1713). A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, s-a ocupat de dezvoltarea învățământului și culturii. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: Sfaturi (manuscris), Despre datorii (tipărită la Londra), Cuvânt împotriva nicotinei (Iași, 1786), Precuvântări la actele patriarhalicești (manuscris). A decedat la 3 septembrie 1730, la București.
La 3 mai 1847, la Iași a avut loc premiera comediei „Piatra din casă” de Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri (1821-1890), numit de Mihai Eminescu „acel rege al poeziei”, s-a afirmat și ca dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Epoca în care a trăit și a activat clasicul literaturii române, Vasile Alecsandri, una din cerinţele majore, primordiale ale poporului român în acel moment istoric era afirmarea individualităţii naţionale, între altele şi prin promovarea unei literaturi, a unei prese, a unui teatru în limba română, care să exprime tot mai mult realităţile specific româneşti, năzuinţele, concepţiile şi geniul poporului însuşi în ce avea el mai autentic. În cadrul străduințelor de a răspunde acestor aspirații obiective esenţiale, punându-se încă de mult problema şi a unui teatru naţional – adică românesc: în limba română şi înfăţişând realităţi româneşti – după o serie de tentative în acest sens, în 1840 se încearcă din nou împlinirea acestei cerinţe tot mai insistente a spiritului public.
Împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri este numit în conducerea Teatrului Naţional din Iaşi. Ca şi cei doi colegi ai săi, Vasile Alecsandri îndeplineşte aici şi o grea muncă de organizare administrativă, începând cu amenajarea sălii de spectacol, confecţionarea decorurilor, angajarea actorilor şi alcătuirea repertoriului, în acelaşi timp, solicitat de sărăcia repertoriului românesc, el îşi începe strălucita şi răsunătoarea sa carieră de dramaturg. Printre primele piese scrise de Vasile Alecsandri și puse pe scena Teatrului din Iași este și comedia „Piatra din casă”, premiera căreia a avut loc la 3 mai 1847. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher. Autorul numise acest vodevil într-un act „Piatra din casă”, după porecla, pe care unii părinţi aveau obiceiul să o dea copiilor lor de sex feminin. „În această piesă, remarca Vasile Alecsandri, criticam cu amărăciune purtarea părinţilor care îşi căsătoreau copiii pentru a scăpa de ei şi atingeam şi coarda dezrobirii ţiganilor. Succes complet”.
Premiera a avut loc în lipsa autorului, ea stârnind „un aplauz sunător”, după cum confirmă Teodor Burada în „Istoria teatrului în Moldova” (1922). „Piatra din casă” îi avusese ca primi spectatori, la Palermo, pe Elena Negri şi Nicolae Bălcescu, care fuseseră la fel de încântaţi ca și publicul ieşean. Cu timpul, pe măsură ce teatrul începe să aibă un ecou din ce în ce mai amplu şi mai persistent, devenind una din tribunele opiniei publice, Vasile Alecsandri a înţeles că dramaturgia nu se mai poate restrânge la localizări. El este autorul unei opere literare ce depăşeşte prin dimensiuni tot ce putea aspira să realizeze literatura română în acea epocă, operă ce rivalizează şi astăzi cu producţia celor mai harnice condeie.
Piesele lui Vasile Alecsandri și în epoca noastră figurează în repertoriile teatrelor din România și Moldova. O dovadă este premiera din 17 aprilie anul 2020 a piesei „Piatra din casă”, pusă în scenă de Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălți, regia aparținând artistului poporului din Republica Moldova, Constantin Stavrat, originar din Buda Herței.
La 3 mai 1879, în Bubuieci/Chișinău, s-a născut Teodor Cojocaru (Teodosie Cojocaru), militar și om politic basarabean; ofițer în armata țaristă, membru al Sfatului Țării (1917–1918). A fost director general al Forțelor Armate ale Republicii Democratice Moldovenești (1917); primar al Chișinăului (1919–1920); deputat în Parlamentul Român (1919–1920). În august 1940 a fost arestat de autoritățile sovietice, fiind acuzat abuziv de săvârșirea unor crime și a decedat în închisoarea nr. 1 din Chișinău la 23 ianuarie 1941.
La 3 mai 1953, în Țiplești, raionul Sângerei, s-a născut Lidia Bejenaru, interpretă de muzică populară din Republica Moldova. A făcut studii muzicale la Școala de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” din Soroca (1968–1971). A fost metodistă la Casa de Cultură din Edineț, solistă a Orchestrei „Ciocârlia” de la Edineț, apoi a orchestrelor de muzică populară „Mugurel” și „Lăutarii” ale Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici”. A scris muzica și textele pentru majoritatea cântecelor din repertoriu. Primul și unicul său disc, intitulat „M-a cuprins un dor de mamă”, a apărut după 20 de ani de activitate scenică. În 1971, s-a căsătorit cu viitorul dirijor al orchestrei „Lăutarii”, Nicolae Botgros și au un copil, interpretul de muzică populară „Cornel Botgros”. A fost distinsă cu Medalia Meritul Civic (1993). A decedat la 26 iulie 2021.
La 3 mai 1975 gimnasta română, Nadia Comăneci, devine, la vârsta de 13 ani și jumătate, campioană absolută a Europei la gimnastică, precum și pe aparate (sărituri, paralele și bârnă).
Nadia Elena Comăneci (născută la 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.
Evenimente istorice din ziua de 3 mai:
1560: Tipărirea primului Tetraevanghel românesc. Diaconul Coresi și Tudor diacul au început, la Brașov, tipărirea primului Tetraevanghel românesc. Conform informațiilor din epilog, Tetraevanghelul a fost tipărit la Brașov, între 3 mai 1560–30 ianuarie 1561, de Coresi și diacul Tudor, sub patronajul lui Johannes Benkner. Tradus din slavonă și tipărit în limba română, a fost scris cu 156 de ani înainte, de Nicodim, însă Coresi s-a bazat și pe vechile traduceri românești ale Sfintei Scripturi, cu adaptările făcute de preoții de la biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului. Tetraevanghelul este împodobit cu patru frontispicii la începutul Evangheliilor.
1848: Are loc marea Adunare Națională de la Blaj, în cadrul căreia românii ardeleni au adoptat programul Revoluției române din Transilvania, „Petițiunea Națională”.
1907: La Vinița, Ucraina, s-a născut Eugenia Cioculescu (Evghenia Șafirov), traducătoare și cântăreață de operă. S-a stabilit în România în 1921, a urmat Conservatorul de Muzică din București (absolvit în 1925). Îndată după absolvire, a fost angajată la Opera Română din Capitală, a făcut o specializare la Paris (1927–1930) și a revenit la Opera din București (1930–1949). A tradus diverse lucrări tehnice din limbile rusă, germană, engleză și franceză, traduceri literare din Jean Cocteau.
1937: Romanul „Pe aripile vântului” al scriitoarei Margaret Mitchell câștigă premiul Pulitzer. Este considerat a fi unul din cele mai apreciate romane americane din secolul XX. Inițial, autoarea și-a întitulat romanul „Tomorrow is Another Day”, adică „Este și mâine o zi”, acestea fiind și ultimele cuvinte cu care se încheie romanul.
1948: Președintele SUA, Harry Truman, semnează legea privind aprobarea „Planului Marshall» (prezentat la 5 iunie 1947 de secretarul de stat George Marshall). Planul s-a dovedit a fi cheia succesului în reconstrucția țărilor europene, după distrugerile pricinuite de cel de Al Doilea Război Mondial.
1979: Margaret Thatcher a câștigat alegerile și a devenit prima femeie prim–ministru din istoria Marii Britanii. A deținut această funcție până la 22 noiembrie 1990, după ce s-a afirmat ca strălucită personalitate a Europei, iar europenii au supranumit-o „doamna de fier”.
1997: Tratatul dintre România și Ucraina. Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina a fost semnat în 3 mai la Kiev, de către miniștrii de externe, în 2 iunie la Constanța de președinții celor două țări și ratificat prin Legea nr. 129/14 iulie 1997 pentru ratificarea Tratatului cu privire la relațiile de buna vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la Constanta la 2 iunie 1997, intrând în vigoare la 22 octombrie 1997.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com