La 5 mai 1836 s-a născut Isidor Vorobchievici, scriitor şi compozitor bucovinean, dirijor, pedagog, slujitor al cultului. După absolvirea Seminarului teologic din Cernăuţi, a obţinut studii muzicale la Conservatoriul din Viena. Lucrările literare le-a scris preponderent în limba ucraineană, deşi are şi opere în germană şi română. A compus cântece şi pe versurile unor poeţi români, a fost profesorul lui Ciprian Porumbescu. Celebrul său cântec „Să-mi cânţi cobzar” are două variante – în ucraineană şi română. Astăzi numele lui Isidor Vorobchievici îl poartă Liceul de arte din Cernăuţi. Există şi Premiul regional „Isidor Vorobchievici”.
La 5 mai 1909, la Leova, Moldova, s-a născut Idel Ianchelevici, sculptor și pictor franco-belgian de origine română, membru de onoare din străinătate (din 1992) al Academiei Române. Aflat ca recrut, la Galați, el a reușit să realizeze busturile a 14 voievozi, la propunerea Comandantului regimentului, busturi care se află astăzi la Muzeul Municipal al orașului. În 1931, se afla la Liege, în Belgia, pentru a studia Artele Frumoase, absolvind școala cu diplomă Magna cum laudae, în numai doi ani. S-a căsătorit și a primit cetățenia belgiană. După război s-a stabilit lângă Paris, la Maisons Laffitte, unde a organizat un muzeu propriu. În 1976, a expus lucrări la Teatrul Național din București, cu prilejul vizitei suveranilor belgieni în România, în 1985 a donat 350 de desene în tuș și opt sculpturi Muzeului Național al României. În 1990, a omagiat martirii din decembrie 1989, donând două desene. În același an a recăpătat cetățenia română. Idel Ianchelevici aparține atât României, cât și civilizației europene și a lumii. Este cunoscut în Belgia, are un Muzeu cu numele său în Olanda, a expus în Franța, Israel, SUA, Zair. El spunea: „O sculptură trebuie să știe să coboare de pe soclu, numai că noi nu-i dăm voie”. A decedat la 26 iunie 1994, în Maisons-Laffitte, Franța.
La 5 mai 1936, în Socii Noi, Moldova, s -a născut Ion Dumeniuc, lingvist, profesor universitar, publicist și om de stat moldovean, luptător pentru revenirea la grafie latină și denumirea de limbă română. Rutean prin origine, a fost unul dintre cei mai aprigi, mai harnici, mai consecvenți și mai onești luptători pentru suveranitatea limbii române la ea acasă. A participat activ la opera de renaștere spirituală a românilor din Basarabia. Este autorul materialelor didactice pentru învățământul superior: Introducere în lingvistică, Lingvistica generală, Norme ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române. A fost primul redactor-șef al revistei Limba română, primul director al Departamentului pentru funcționarea limbilor al Republicii Moldova. A decedat la 3 noiembrie 1992, la Chișinău.
La 5 mai 1948 s-a stins din viață Sextil Pușcariu, lingvist și istoric literar, publicist și academician român. Sextil Pușcariu (Sextil Iosif Pușcariu) s-a născut la 4 ianuarie 1877, la Brașov. A urmat studiile gimnaziale și liceale în orașul natal, cele superioare le face la mai multe universități din Occident: la Leipzig (Germania), Paris (Franța) și la Viena (Austria).
Din 1906 Sextil Pușcariu activează la Cernăuți, ca profesor extraordinar, apoi în decursul unui deceniu – din 1908 și până în 1918 – a fost titularul Catedrei de limbă și literatură română a Universității cernăuțene. În 1918 a fost numit decan al Facultății de Filozofie. În acel an Sextil Pușcariu inițiază și conduce ziarul „Glasul Bucovinei”, primul număr al căruia a apărut la 22 octombrie 1918. „Glasul Bucovinei” a devenit cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina în acea perioadă. Ca participant activ la unirea Bucovinei cu România, în primăvara anului 1919 lui Sextil Pușcariu i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să activeze pe tărâm științific. Aici se încheie perioada bucovineană din viața și activitatea lui Sextil Pușcariu.
În anul 1919, devenind primul rector român la Universitatea din Cluj, Sextil Pușcariu creează Muzeul Limbii Române – primul institut românesc de lingvistică. În perioada anilor 1922-1925 a făcut parte din delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva.
Lingvistul Sextil Pușcariu este autorul a peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat întocmirea „Dicționarului limbii române” și a „Atlasului lingvistic român”. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României. Datorită concepției sale înnoitoare asupra limbii, Sextil Pușcariu este considerat un precursor al lingvisticii integrale, curent lingvistic al cărui părinte a fost Eugeniu Coșeriu.
De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și schițe, cronici muzicale și teatrale, a întreținut legături strânse cu numeroși reprezentanți ai culturii românești.
Odată cu venirea comuniştilor la putere, a fost persecutat şi, deşi familia regală i-a oferit posibilitatea să plece din ţară, Sextil Puşcariu a refuzat. A murit în 1948 la Bran, la 71 de ani, înainte de a primi sentinţa în procesul în care era judecat.
În ziua de 5 mai a anului 2006, la Mănăstirea Văratec din judeţul Neamt s-a stins din viaţă Zoe Dumitrescu-Buşulenga, scriitoare şi critic literar. Născută la 20 august 1920, ea a fost o personalitate a culturii române, cu o prolifică activitate de cercetător, critic şi istoric literar, eseist, filozof al culturii şi pedagog. A fost membră a Academiei Române şi a unor importante instituţii culturale europene. Zoe Dumitrescu-Buşulenga a fost un colaborator important al regimului Ceauşescu în domeniul culturii, iar după 1989 a ales să se retragă într-o chilie la Mănăstirea Văratec, luând numele de maică Benedicta. A fost înmormântată la Mănăstirea Putna.
Evenimente istorice din ziua de 5 mai:
1821: Napoleon Bonaparte a murit în exil pe insula Sfânta Elena.
1862: La Bârlad s-a născut Elena Niculiță-Voronca, folcloristă, poetă, prozatoare. Nu a urmat studii superioare, fiind o autodidactă în adevăratul sens al cuvântului. A fost soția preotului de la Mihalcea de lângă Cernăuți, Zaharia Voronca. Influențată de folcloristul Simion Florea Marian, din 1888 a început să strângă și să publice povești, credințe și datini populare din Bucovina.
1949: A fost înființat Consiliul Europei.
1955: Începe să funcționeze Uniunea Europei Occidentale (UEO), în baza acordului semnat de către Belgia, Franța, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie, la 17 martie 1948. UEO este singura organizație europeană cu componentă de apărare, înființată în perioada războiului rece.
1961: Americanul Alan Shepard a devenit a doua persoană care a ajuns în spațiu. Nava spațială „Mercury” s-a aflat pe orbită timp de 15 minute.
1964: Consiliul Europei declară ziua de 5 mai ca Ziua Europei.
1990: Marinarului submarinist sovietic Aleksandr Marinesko, român de origine, i s-a conferit post-mortem titlul de Erou al Uniunii Sovietice.
2001: Patriotul Ilie Ilașcu a fost eliberat din închisoarea Hlinoaia, din autointitulata „Republica Nistreană”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com