În fiecare an, la 6 mai este marcată Ziua orașului Noua Suliță. În 2026 se împlinesc 570 de ani de la prima atestare documentară a acestei localități. În mesajul de felicitare a primarului CT Noua Suliță, Maria Nicorici, se menționează: „De-a lungul acestor secole, Noua Suliță a parcurs un drum lung – de la o mică așezare la un oraș modern și primitor pe malul Prutului, care reprezintă o adevărată poartă către Europa. Suntem mândri de cultura noastră multinațională. Aici trăiesc în armonie reprezentanți ai diferitelor popoare, îmbogățindu-se reciproc prin tradiții și sinceritate.
Astăzi, principala noastră dorință este una singură pentru toți – un cer pașnic. Mulțumim apărătorilor noștri pentru posibilitatea de a trăi și de a munci pe pământul natal”.
În această zi, în sala mică a Centrului de Cultură și Agrement a avut loc o întâlnire deosebită, plină de căldură, recunoștință și credință de neclintit. Protagonistele evenimentului au fost brodezele locale, care au creat chevronuri amulete pentru apărătorii noștri.
Primarul Maria Nikorici s-a adresat meșterelor cu cuvinte de profund respect, menționând că munca brodezelor este un front tăcut, dar extrem de puternic: „Fiecare cruciuliță de pe chevron este credința voastră în soldat, este dragostea voastră pentru pământul natal. Vă mulțumesc pentru faptul că mâinile voastre de aur creează protecție pentru apărătorii noștri”.
De asemenea, în această zi importantă pentru orașul Noua Suliță, la Liceul nr. 1 a fost dezvelită o placă memorială în cinstea lui Mircea Zvarici. Aceasta este deja a șaptea placă comemorativă instalată la intrarea în liceu în cinstea absolvenților-eroi căzuți la datorie. Viața sa tânără a soldatului Mircea Zvarici (el avea 33 de ani) s-a frânt în plină ascensiune, dar fapta sa de vitejie va rămâne scrisă pe veci în istoria comunității și a întregului stat.
Din istorie se știe că la 8 iunie 1456, în uricul lui Sin de Hotin satul Nouă Suliţe, numit, ulterior, Nova Seliţa, şi-a căpătat denumirea de la numărul de pedestrași ridicați pentru oastea domnească, respectiv, 9 suliţe. O altă parte a satului, numită Urvicoleasa, este menţionată pentru prima dată în 12 august 1461, când Crasnăş şi Jurj Necorescu îşi dispută cu Husin şi cu jupâneasa lui, Măruşca, fata lui Ion Munteanu, satele Urvicoleasa, Stroinţi şi Molniţa, pentru care Ion Munteanu avea uric de la Alexandru cel Bun, deci rămâneau în proprietatea lui Husin. În 2 februarie 1503, Ştefan cel Mare întăreşte satele Stroinţi şi Urvicoleasa mănăstirii Putna.
Două veacuri și jumătate Noua Suliță, care făcea parte din Țara Moldovei, s-a aflat sub stăpânirea turcească, iar în 1774, în rezultatul Războiului ruso-turc din 1768-1774, ea a devenit punct de frontieră și a fost împărțită în două: partea de apus a trecut la Austria, iar cea de est – la Rusia. Granița între cele două imperii trecea pe râulețul Rochitneanca, înveșnicit în stema de azi a orașului. În 1918 orașul Noua Suliță, care a primit acest statut încă în anii 40 ai secolului al XIX-lea, s-a pomenit, la intersecția a trei imperii. Localnicii afirmau: cântatul cocoșilor din suburbia Seliște se auzea în trei imperii. Această apropiere a și determinat istoria furtunoasă a ținutului din Valea Prutului în secolul al XX-lea, aflat sub cârmuirea a patru administrații.
În prezent, în rezultatul ultimei reforme administrative în Ucraina Independentă, Noua Suliță este centrul Comunității Teritoriale cu aceiași denumire, care întrunește 13 localități.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com