Iubirea frățească
Trăiau într-un sat doi frați buni. Unul dintre ei avea soție și trei copii, iar celălalt era necăsătorit.
Ambii frați trăiau foarte sărac și se hrăneau din munca lor. Primăvara semănau un ogor comun, iar când venea vremea, strângeau recolta.
Și iată că a sosit toamna. Tot ce a crescut, frații au împărțit în mod egal între ei și au plecat pe la casele lor.
Însă primul frate nu a putut adormi toată noaptea și se gândea așa:
– Mie îmi este mult mai ușor să trăiesc pe lume, am soție și copii, dar fratele meu nu are pe nimeni. Atunci a decis să ia o parte din recolta sa și să o ducă pe furiș, în timpul nopții, pe ogorul fratelui.
Nici cel de-al doilea frate nu putea să doarmă. Se gândea că fratele lui are soție și trei copii și familia lui consumă cu mult mai mult… Așa că a decis și el să ducă pe furiș, noaptea, o parte din recolta sa pe ogorul fratelui.
Dis-de-dimineață, când frații s-au întâlnit pe câmp cu sacii de grâne în spate, au înțeles totul și s-au îmbrățișat strâns, frățește.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com