La 30 iunie 1755 s-a născut principele Grigore Dimitrie Ghica, primul domnitor pământean al Munteniei, între 30 iunie 1822–29 aprilie 1828, după perioada fanariotă. A decedat la data de 29 aprilie 1834. Era fiul marelui ban Dimitrie Ghica, din a doua sa căsătorie cu Maria Văcărescu. A învățat la Școala Domnească, fiind cunoscător al limbilor greacă și franceză. În anul 1793 a ajuns mare comis, în 1796 mare clucer, în 1799 mare vornic al poliției Bucureștiului, în 1800 mare logofăt al oștirilor, mare logofăt al Țării de Sus în 1813 și mare ban în 1817. Fiind membru al Eforiei școalelor, din 1817, împreună cu Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a contribuit la deschiderea Școlii de la Sfântul Sava și la aducerea lui Gheorghe Lazăr în Țara Românească.
A urcat pe tron cu sprijinul unei părți a mari boierimi. A găsit țara înglodată în datorii, așa că a luat măsuri de a impune dări și boierilor, nu numai țăranilor. Sub domnia sa, s-a înființat Societatea literară, la inițiativa lui Dinicu Golescu; prin înființarea de școli în timpul în care a fost domnitor, limba greacă a cedat locul limbii române. A luat măsuri pentru asanarea și înfrumusețarea Capitalei, dând dispoziții pentru pavarea străzilor, a reluat pământurile din stăpânirea turcilor stabiliți la nord de Dunăre, a procedat la reînființarea armatei românești. La 7 mai 1828, s-a declanșat războiul ruso-turc iar trupele rusești au trecut Prutul și au preluat administrația Principatelor Române, generalul conte Feodor Petrovici Pahlen fiind numit guvernator general al Principatelor, având și titlul de președinte plenipotențiar al Divanurilor Moldovei și Țării Românești, urmat de generalul Pavel Kiselev. Astfel s-a încheiat domnia lui Grigore Dimitrie Ghica, care s-a retras la conacul său, unde a trăit până la moarte.
La 30 iunie 1896 a avut loc debutul lui Tudor Arghezi, în revista Liga ortodoxă, editată de Al. Macedonski, cu poezia Tatălui meu, semnată cu pseudonimul I.N. Theodorescu. La scurt timp de la debut, Al. Macedonski afirma despre tânărul poet: „Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a artei”.
La 30 iunie 1905 Albert Einstein publică în revista științifică „Annalen der Phyzik” lucrarea „Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare”, prin care a fost avansată Teoria relativității restrânse. Teoria relativității reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă şi relativitatea generală. Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul şi distanţele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna aceloraşi legi fizice.
La 30 iunie 1945, în Timișoara, s-a născut Dorin Tudoran, eseist, poet, blogger, publicist și disident politic. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1968), a devenit redactor la publicațiile românești pentru străinătate, redactor la revista Flacăra și Luceafărul, editorialist la Jurnalul Național, a scris editoriale pentru publicația Ziua. A fost membru al PCR până în anul 1982. Din 1977 până în 1981, când a demisionat, a făcut parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din RSR. În aprilie 1984, a depus o cerere de emigrare împreună cu familia. În fața refuzului autorităților de a-i răspunde, i-a adresat, pe 1 august, un memoriu lui Nicolae Ceaușescu, în care afirma, între altele: „ca scriitor, cetățean și părinte m-am convins definitiv că între credințele mele cele mai profunde despre Om si Drepturile sale inalienabile, Libertate și Democrație, Dialog și Opinie, Cinste și Echitate, Cultură și Educație, Patriotism și Sacrificiu etc. și realitățile românești de azi există o prăpastie de netrecut”. După ce a fost hărțuit de Securitate, greva foamei etc., în iulie 1985 a plecat din RSR și s-a stabilit în SUA, unde a editat, sub egida centrului de politologie Foreign Policy Research Institute din Philadelphia publicația Agora. Revistă alternativă de cultură. Din volumele publicate: Mic tratat de glorie, Respirație artificială, Biografia debuturilor, Nostalgii intacte, Viitorul facultativ. Poezii alese, Eu, fiul lor. Dosar de securitate, Poeme din Ithaca.
La 30 iunie 2020 a încetat din viață Andrei Burac, poet, prozator, dramaturg, traducător și publicist din Republica Moldova. S-a născut la 17 august 1938 în comuna Cârnățeni, județul Tighina, astăzi raionul Căușeni. A absolvit Colegiul de Medicină din Tighina (1955), Institutul de Medicină din Chișinău (1964) și Cursurile Superioare de Literatură din Moscova (1977). A lucrat ca medic chirurg la Căușeni și Chișinău. În 1970 a debutat editorial cu placheta de versuri „Ispita înfloririi”, urmată de cartea „Culegători în amurg” (1976). În 1977, a editat volumul de publicistică „Perpetuele bucurii”, care cuprinde dialoguri cu diverse personalități din R. Moldova. În 2005, i-au apărut concomitent câteva volume: „Flacăra din vechile oglinzi” (poezie) la București, „Între somn și veghe” (proză) la Chișinău și „Asediați de cuvinte” (publicistică) la Timișoara, iar în 2006 — volumul antologic „Există ore”. A semnat piesele dramatice „Primăvara în doi”, „Spovedania”, „Iulia”, „Câteva zile și nopți cu vedere la mare”, „Iuda” ș.a. Piesele sale au fost montate la teatrele din R. Moldova și din alte țări, adaptate la radio și televiziunea națională. Poeziile sale au fost traduse în limbile rusă, belorusă, ucraineană, armeană, suedeză, greacă, engleză ș.a. Este autorul scenariului de film „Fii fericită, Iulia”, regizat de regretatul Iacob Burghiu, peliculă care a fost cumpărată în 29 de ţări. În 1993 devine membru al Academiei Mondiale de Arte și Cultură, apoi al Asociației Mondiale a poeților din California, SUA. A activat în calitate de Consul Onorific al Republicii Cehia în R. Moldova. Andrei Burac fost distins cu Medalia ”Mihai Eminescu” (1998), cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998), Premiul UNESCO ”Pentru propagarea Binelui și a Culturii” (pentru dramaturgie, 2002), cu Premiul de Excelență pentru contribuția la dezvoltarea dramaturgiei naționale, acordat de Teatrul Național „Satiricus-I.L. Caragiale” din Chișinău (2004) și cu alte premii.
Evenimente istorice din ziua de 30 iunie:
1606: S-a stins din viață domnitorul Moldovei, Ieremia Movilă. Ieremia Movilă a fost domnitor al Moldovei în perioada august 1595 – mai 1600 și septembrie 1600-30 iunie 1606. Ieremia a fost fiul lui Ioan Movilă și a Mariei Movilă, fiica lui Petru Rareș. A fost frate cu Simion Movilă, care l-a înlocuit pe tron, Toader Movilă (frate vitreg) și cu Gheorghe Movilă, mitropolitul. În anul 1587 s-a căsătorit cu Elizabeta Csomirtany, cu care a avut o familie numeroasă. Elizabeta era fiica marelui nobil maghiar ardelean, Toma Csomortany (Csomortáni Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna lângă Lvov. Soția lui Ieremia Movilă era de religie romano-catolică și a influențat esențial creșterea romano-catolicismului în Moldova la începutul secolului al XVII-lea.
1908: Are loc fenomenul Tunguska în Siberia. În ziua de 30 iunie 1908, la ora locală 7:14, s-a produs o explozie de proporții încă nemaiîntâlnite, care a înspăimântat populația dintr-un ținut întreg prin bubuitura produsă, a distrus vegetația din zonă (din fericire, nelocuită) și a cărei undă de șoc s-a resimțit aproape pe toate continentele planetei.
1934: S-a petrecut în Germania „Noaptea cuțitelor lungi», un adevărat masacru, prin care Hitler a dezlănțuit o reglare de conturi cu foști prieteni deveniți rivali sau împotriva liderilor asociațiilor politice rivale lui Hitler. Au fost executați, fără cercetări, fără judecată și fără vreo sentință, 85 cetățeni și au fost arestați „pentru cercetări” alții vreo mie. Mesajul era limpede: Hitler nu uită, nu iartă și nu cruță. Noaptea cuțitelor lungi a reprezentat un triumf pentru Hitler, și un punct de cotitură pentru guvernul german. L-a stabilit pe Hitler ca suprem judecător al poporului german. Prin noaptea cuțitelor lung, Hitler a transmis mesajul ferm că nici măcar cei mai de seamă germani nu erau imuni arestării și execuției sumare dacă regimul nazist îi percepe ca amenințare.
1936: Se publică romanul „Pe aripile vântului» al scriitoarei americane Margaret Mitchell. Notorietatea romanului a crescut și mai mult atunci când, în 1939, s-a turnat un celebru film omonim, regizat de Victor Fleming și interpretat, în rolurile principale de cei mai îndrăgiți interpreți ai momentului: Vivien Leigh și Clark Gable. Este unul din cele mai vizionate filme din istorie, deținând recordul de încasări iar, în America, asemenea record este de cea mai mare importanță.
1940: Armata Roșie a încheiat ocuparea teritoriului Basarabiei și al Bucovinei de Nord, ajungând la noua frontieră cu România, adică la râurile Prut și Dunăre.
1995: S-a semnat Protocolului adiţional la Acordul de Asociere a României la UE
România a fost prima țară din Europa centrală și de est care a avut relații oficiale cu Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înțelegere a inclus România în Sistemul Generalizat de Preferințe al Comunității, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoașterea de facto a Comunității Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România — CEE, concomitent, fiind semnat și Acordul asupra Produselor Industriale.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com