La 11 iulie 969 a murit prinţesa Olga a Kievului. Olga din Kiev (890 – 969) a fost bunica prințului Volodymyr din Kiev. Ea a fost prima între conducătorii Rusiei Kievene care s-a convertit la creștinismul ortodox, la Constantinopol în anul 957. Sub influența ei nepotul Volodymyr s-a convertit și el la creștinism și a adus Ortodoxia în Rusia Kieveană. Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face la 11 iulie. Este considerată, împreună cu nepotul ei, Sfântul Volodymyr de Kiev, creştinatoare a ruşilor.
La 11 iulie 1714 Dimitrie Cantemir a fost ales membru de onoare al Academiei din Berlin. Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710-1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, şi compozitor. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”. La cererea Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir scrie „Descrierea Moldovei” în latină (1714-1716), când trăia în Rusia. „Descrierea Moldovei” reprezintă prima prezentare interdisciplinară (geografie, demografie, etnografie, cartografie, psihologie colectivă) a Moldovei și locuitorilor ei. În „Descrierea Moldovei” principele cărturar dă lista familiilor boierești din țară. Sunt consemnate numele a 77 familii boierești. În această lucrare a fost prezentată harta Moldovei, aceasta fiind prima hartă reală a țării, conținând detalii geografice, precum și informații administrative. Cartea „Descrierea Moldovei” a fost tradusă pentru întâia oară în limba germană de J. Redslob, abia în 1769-1770 (cu titlul Beschreibung der Moldau) și publicată de către Anton Friedrich Büsching, iar în românește în anul 1825, sub titlul «Scrisoarea Moldovei», la Mănăstirea Neamț. Manuscrisul original al lucrării se află la Bibliothèque Nationale din Paris. Cu această operă, Dimitrie Cantemir trece în cea de a treia perioadă a activității sale de scriitor, o perioadă desfășurată în timpul șederii sale în Rusia și care se caracterizează prin tratarea temei științifice. Este o perioadă total diferită pentru viziunea sa de scriitor, lăsând în urmă operele de natură mistică și literar-istorică. Opera a fost realizată în întregime în Rusia și are ca și scop principal proiectarea Moldovei pe scena lumii învățate din Europa. Ea oferă informații geografice, imagini vizuale și detalii ale vieții poporului, precum și informații din spectrul politic, economic al Moldovei, toate acestea compunând o primă scriere științifică a unui român. Se consideră ca această lucrare a fost redactată în paralel cu o altă mare lucrare a sa, respectiv cu „Istoria Imperiului Otoman”. Pe parcursul scrierii sale Dimitrie Cantemir a folosit izvoare moldovene, precum letopisețele lui Grigore Ureche, scrierile lui Miron Costin și a lui Nicolae Costin. Cu toate că folosește documente interne, Cantemir nu se limitează doar la acestea, ci consultă și scrierile autorilor antici, de exemplu îl citează pe Ptolemeu, pe Strabo, Eutropiu, Ammian Marcelin.
La 11 iulie 1797 a murit Ienăchiță Văcărescu, poet, istoric român. Ienăchiță Văcărescu (1740-1797) este descendent dintr-o veche familie boiereascăi, familia Văcărescu, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris. A fost erudit și poliglot, știa slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana. A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic și istoric a manifestat tendințe filoturce. Lucrarea sa, „Istorie a prea puternicilor împărați otomani”, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde și un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale. Poezia sa, redusă ca dimensiuni și predominant erotică, e scrisă în maniera neoanacreontică a epocii, dar folosește și evidente sugestii folclorice.
La 11 iulie 1955, în localitatea Marcea, Vâlcea, s-a născut interpreta româncă de muzica populara Maria Dragomiroiu. Având o voce deosebită, cu un amplu registru vocal, și fiind posesoarea unei tehnici excelente, de solistă de muzică clasică, Maria Dragomiroiu a fost comparată, mai ales la începutul carierei, doar cu Maria Tănase, doamna cântecului popular românesc. Din anul 1972 locuiește în București. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Muzică Spiru Haret. A fost angajată ca solistă a Orchestrei Alunelul Teleorman (1983-1985), solistă a Orchestrei Vâlceanca din Râmnicu Vâlcea (1985-1989) și Ansamblul Calusul din Scornicești (1989), solistă a Orchestrei Doina Argeșului din Pitești (1990-1993).
La 11 iulie 1988 s-a născut Doina Sulac, interpretă de muzică populară din Republica Moldova. Debutul Doinei Sulac a avut loc în cadrul unei serate de creație a tatălui său, Nicolae Sulac. Doinița a interpretat piesa Angelei Moldovanu „Mi-am cusut bondiță nouă”, acompaniata de Orchestra de muzica populară „Lăutarii”, pe atunci avea doar patru ani. Studiile muzicale şi le-a făcut întâi la Liceul de muzică „Ciprian Porumbescu”, clasa dirijat coral, apoi a absolvit „Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice”, facultatea canto, mai târziu a făcut şi facultatea de politologie de la ULIM. În anul 2002 a lansat albumul de debut „Doina”, care a inclus și prima piesă scrisă de Doina Sulac − „Dor”. În anul 2008 a lansat albumul „Mohor”. A lansat albumul de muzica populară „Floarea lui Sulac”, care va începe cu cuvintele spuse de Grigorie Vieru cu două săptămâni înainte de a deceda. În anul 2011 Doina Sulac a înregistrat centrul de muzică „Floarea lui Sulac”. Scopul fondării e organizarea unei școli private de muzică la care copii începând cu vârsta de 5 şi până la 18 ani să poată lua lecţii de armonie, muzicologie, solfegiu, canto.
Evenimente istorice din ziua de 11 iulie:
1711: S-a încheiat Lupta de la Stănilești. Bătălia de la Stănilești a avut loc între 7/18–11/22 iulie 1711 între Rusia și trupe ale Imperiului Otoman. Voievodul Moldovei, Dimitrie Cantemir l-a sprijinit în această bătălie pe țarul Petru cel Mare în campania acestuia împotriva Imperiului Otoman. Forțele ruso-moldovene au fost încercuite de turci, țarul Petru I al Rusiei fiind constrâns să facă pace.
1780: Prima gramatică tipărită a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valachae
Scrisă de Samuil Micu și Gheorghe Șincai la Viena, în limba latină, a fost și prima cu caractere latine. A pus bazele perioadei moderne din istoria limbii române literare.
1855 – S-a născut Iuliu Zanne (1855-1924), inginer și folclorist. A absolvit cursurile Școlii Centrale de Ingineri din Paris (1880), devenind inginer de căi ferate la Serviciul de poduri și șosele și subdirector la Serviciul tehnic al Primăriei Capitalei. Discipol al unei personalități cu vocație enciclopedică, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Zanne a preluat ștafeta de la Vornicul Iordache Golescu și ajutat de colaboratori dezinteresați și cu bunăvoință, a alcătuit o lucrare monumentală, Proverbele românilor, însumând circa 7.000 de pagini, cuprinzând 18.940 de tipuri de proverbe, în volumele I-VII, 4.500 de tipuri incluse în volumele IX și X.
1917: Primul Război Mondial: declanșarea bătăliei de la Mărăști. Armata a II–a română, comandată de generalul Alexandru Averescu, înfrânge armata germană. A fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse, care au urmărit și au atins scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a germană.
1940: La Geneva, România se retrage din Liga Națiunilor (Societatea Națiunilor), repetând gestul altor state europene, care au procedat în același mod.
1955: Congresul SUA autorizează inscripționarea monedelor americane cu motto-ul „În Dumnezeu avem încredere”.
1960: La Uzina metalurgică din Donețk a fost pusă în funcțiune cea mai mare instalație de turnare continuă a oțelului din lume.
1987: ONU a înregistrat faptul că populația Pământului a atins pragul de 5 miliarde de oameni.
2021: Magnatul britanic Richard Branson, om de afaceri care controlează peste 400 de companii din cele mai diferite domenii, devine primul civil care a fost lansat în spațiu cu ajutorul unei nave spațiale care îi aparține, Virgin Galactic. A fost un zbor de testare suborbital pentru compania sa de zboruri spațiale Virgin Galactic. Misiunea a durat aproximativ o oră, atingând o altitudine de vârf de 86,1 km. La 70 de ani ai săi, Branson a devenit a treia cea mai în vârstă persoană care a zburat în spațiu.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com