Fiecare are menirea sa
Un om avea două ulcioare mari cu care aducea apă. Una dintre ulcioare era crăpat, în timp ce celălalt era perfect. La sfârșitul drumului lung de la izvor până la casă, ulciorul crăpat rămânea doar pe jumătate plin.
Și așa s-a întâmplat în fiecare zi, timp de doi ani. Desigur, ulciorul perfect era mândru de realizările sale, pentru care fusese creat atât de bine. În schimb, sărmanului ulcior crăpat îi era rușine cu defectul său, cu neputința de a face mai mult, simțindu-se vinovat că putea îndeplini doar jumătate din sarcina pentru care fusese creat.
Într-o zi, după doi ani, ulciorul a vorbit cu stăpânul lângă izvor:
— Mi-e rușine și vreau să-mi cer scuze în fața ta. Am putut să aduc doar jumătate din volumul meu, deoarece această crăpătură de pe partea mea a lăsat apa să se scurgă pe tot drumul spre casă. Din cauza defectului meu, tu trebuie să faci toată această muncă și nu primești recompensa deplină pentru eforturile tale, a spus ulciorul.
Stăpânul i-a răspuns:
— Ai observat că florile cresc doar pe partea ta de drum, și nu cresc pe partea cealaltă? Asta pentru că am știut întotdeauna despre defectul tău și am plantat semințe de flori pe partea ta, de-a lungul drumului, iar în fiecare zi, când ne întorceam acasă, tu le udai. Timp de doi ani am putut culege aceste flori minunate pentru a împodobi casa. Fără tine, așa cum ești, nu ar fi existat această frumusețe.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com