Prințesa
A fost odată ca niciodată un rege care avea o fiică extrem de inteligentă și frumoasă. Cu toate acestea, ea suferea de o boală necunoscută. Pe an ce trecea, mâinile și picioarele îi slăbeau, de asemenea vederea și auzul. Numeroși medici au încercat să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte a venit un bătrân despre care se spunea că cunoaște taina vieții.
Toți dregătorii s-au grăbit să îi ceară ajutorul pentru prințesa bolnavă. Bătrânul i-a dat prințesei un coș împletit, acoperit cu un ștergar, și i-a spus: „Ia-l și ai grijă de el; asta te va vindeca”.
Prințesa, foarte bucuroasă, a ridicat ștergarul, dar ceea ce a văzut a lăsat-o mută de uimire. În coș zăcea un bebeluș – și mai nefericit și mai plin de suferință decât ea. Compasiunea i-a inundat inima prințesei. În ciuda durerii, a luat copilul în brațe și a început să-l legene.
Au trecut multe luni: prințesa nu-și lua ochii de la micuț. Îl hrănea, îl mângâia, îi zâmbea. Îl veghea noaptea, vorbindu-i cu blândețe, deși acest lucru îi provoca și mai multă durere și suferință.
Și după un timp oarecare s-a întâmplat ceva de necrezut. Într-o dimineață, copilul i-a zâmbit și a plecat pe picioarele lui. Prințesa l-a luat în brațe și a început să danseze, râzând și îngânând un cântec. Se simțea ușoară și plină de bine, ca niciodată. Fără să-și dea seama, se vindecase și ea.
Necazurile și întristările noastre, care ne doboară la pământ, se pot risipi în vânt dacă noi, în ciuda propriei noastre dureri, ajutăm pe cineva mai slab decât noi.
(Din rețelele de socializare)
(T.L)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com