Interviu cu Sofia Roșca, sufletul și conducătoarea artistică a Grupului etnofolcloric „Țărăncuța” din Marșinți
–Doamnă Sofia, sunt 15 ani de când „Țărăncuța” din Marșinți, grup etnofolcloric, prin sârguința caracteristică gospodinelor din această localitate și prin harul artistic creează clipe neuitate de delectare estetică pentru admiratorii cântecului popular.
–Și nu numai…
–De acord. Este o aniversare jubiliară și cu acest prilej la 13 august, la Centrul de Cultură și Agrement din Noua Suliță va avea loc concertul „Țărăncuței” și al prietenilor ei. Înainte de a fi ridicată cortina, să revenim la prima pagină din istoria acestui minunat colectiv. Cui i-a aparținut ideea creării unui grup etnofolcloric la Clubul din Marșinți?
–Ideea aparține regretatei Elena Toaca. Eram în sala clubului din sat la un concert consacrat sărbătorii de 8 Martie. În scenă au ieșit și oaspeți din alte localități. I-am aplaudat și, deodată, Elena ne întreabă: „Dar n-am putea și noi crea un colectiv artistic, având atâția soliști?”. Întrebarea ne-a dat prilej pentru meditație. Am meditat puțin, căci propunerea le-a plăcut tuturor și în scurt timp grupa vocală s-a adunat la prima repetiție. Denumirea „Țărăncuța” a apărut de la sine.
–La „scoaterea în lume” a „Țărăncuței” au contribuit în mare parte jurnaliștii de la mediile românești din regiune. Și vreau să vă spun că după debutul la televiziunea noastră regională am auzit de la unele gospodine din satele din Valea Prutului următoarea afirmație: „Cântecele „Țărăncuței” sunt cântece pe care le știm și noi de la mamele și bunicile noastre”. Sunt cântecele acestui meleag, care trec de la o generație la alta, de la un secol la altul.
–Pot spune că sunt cântecele tinereții noastre. Le-am auzit pe lanurile colhoznice, le cântau femeile din brigada de câmp, la clăci, petreceri, nunți și hramuri. Ele au și stat la baza repertoriului „Țărăncuței”. Multe dintre ele le-am cântat în tinerețe, la fel ca și bunicile noastre când erau fete mari. Eram soliste – eu și Aurelia Bordian. Doamna Aurelia, deoarece era lucrătoare a culturii, și-a asumat conducerea Grupului etnofolcloric „Țărăncuța”. Iar eu, fiind meșteriță populară, am asigurat costumația artistelor amatoare. Cămășile brodate și catrințele sunt autentice portului popular de prin părțile locului.
–Iar cu timpul ați început să scrieți poezii și cântece pentru „Țărăncuța”…
–În actualul repertoriu al „Țărăncuței” sunt opt cântece de ale mele. Interpretăm și două cântece în limba ucraineană pe versurile regretatului poet Vasile Vascan.
–Originar din satul vecin Coteleu, Vasile Vascan a fost la timpul său și conducătorul raionului Noua Suliță. A avut o simpatie aparte pentru satul Marșinți și oamenii săi. A scris o carte despre familia Sofiei Rotaru.
–El a salutat apariția în viața culturală a Grupului etnofolcloric „Țărăncuța”, iar poezia consacrată colectivului nostru a devenit cântec. Avem și un cântec deosebit „Bucovină, plai de dor”. El a fost scris de Noe Rotaru din Moldova. El este și autorul cărții despre neamurile Rotari sau Rotaru din Marșinți.
Am inclus în repertoriul nostru și câteva cântece populare ucrainene. Să luăm, bunăoară, cântecul „În livada de vișini”, pe care consătenii noștri îl cântau foarte des la diferite ocazii.
–Știm că le-ați atras la activitatea Grupului „Țărăncuța” pe fiica și pe nepoata Dumneavoastră. Ați primit și alte artiste amatoare din rândul tineretului?
–De un an de zile evoluează împreună cu noi Lera Lupu, este cea mai tânără membră a colectivului. „Țărăncuța” are specificul ei, însă mă bucură faptul că pentru tinerii artiști amatori s-a găsit o soluție și mai potrivită. Lucrătoarea culturii, Ema Mândrescu, pe lângă faptul că se ocupă cu Ansamblul de dansuri „Mărțișor”, a creat o grupă vocală din 12 fete, numind-o „Generație vie”. Din componența ei fac parte elevi din clasele superioare ale Liceului din sat.
–În acești 15 ani de activitate Grupul etnofolcloric „Țărăncuța” a evoluat și peste hotarele țării.
–Mai des în Republica Moldova. Dar am fost în România și în Germania. Iată avem o invitație în Franța, dar un asemenea turneu este costisitor pentru noi.
–Nu apelați la sponsori?
–Cel mai sigur sponsor pentru noi este Alexei Cherțoia, conducătorul unei gospodării de fermier. El ne-a ajutat în privința costumației, a sponsorizat și unele activități ale colectivului nostru. Dar pentru un conducător al unei gospodării agricole este peste măsura posibilităților financiare de a sponsoriza și un turneu peste hotare. „Țărăncuța” activează pentru comunitatea românească din regiune, pentru a scoate în scenă zestrea noastră spirituală, cu care au crescut atâtea generații și cu care se vor mândri și generațiile care vin.
–Vă dorim succese frumoase în continuare – în următorii, cel puțin, cincisprezece ani.
–Vă mulțumim din suflet.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com