Legenda Iubirii și a Timpului
A fost odată ca niciodată pe Pământ o insulă pe care trăiau toate valorile umane. Dar într-o zi, ele au observat cum insula a început să se scufunde sub apă.
Toate valorile s-au urcat pe corăbiile lor și au plecat. Doar Iubirea a rămas pe insulă. A așteptat până în ultima clipă, dar când nu mai era nimic de așteptat, a vrut și ea să plece de pe insulă. Atunci a chemat Bogăția și s-a rugat să o primească pe corabia ei, dar Bogăția i-a răspuns:
— Pe corabia mea sunt multe bijuterii și aur, nu este loc pentru tine aici.
Când a trecut pe lângă ea corabia Tristeții, Iubirea a rugat-o să o primească, dar aceasta i-a răspuns:
— Îmi pare rău, Iubire, sunt atât de tristă, încât trebuie să rămân mereu singură.
Atunci Iubirea a văzut corabia Orgoliului și i-a cerut ajutorul, dar acesta i-a spus că Iubirea va strica armonia de pe nava lui.
Alături a trecut Bucuria, dar era atât de ocupată cu distracția, încât nici măcar nu a auzit strigătele Iubirii. Atunci Iubirea și-a pierdut complet speranța.
Dar deodată a auzit un glas din urmă:
— Vino, Iubire, te voi lua cu mine.
Iubirea s-a întors și a văzut un bătrân. El a dus-o pe uscat și, când bătrânul a plecat, Iubirea și-a dat seama că uitase să-i întrebe numele. Atunci s-a adresat Cunoașterii:
— Spune-mi, Cunoaștere, cine m-a salvat? Cine a fost acest bătrân?
Cunoașterea s-a uitat la Iubire:
— A fost Timpul.
— Timpul? – a întrebat Iubirea. Dar de ce m-a salvat?
Cunoașterea s-a uitat încă o dată la Iubire, apoi în depărtare, acolo unde plecase bătrânul:
— Pentru că numai Timpul știe cât de importantă este Iubirea în viață.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com