Se spune despre busuioc că este planta magică a Sfântului Gheorghe. Originar din India, este cunoscut din timpuri străvechi pentru aroma sa, dar și pentru beneficiile aduse sănătății. Ulterior s-au asociat și legendele care au făcut din busuioc o plantă magică, în adevăratul sens al cuvântului.
Busuiocul – regele condimentelor. Întâlnit în special în bucătăria mediteraneană și cea asiatică, se folosește pentru aromarea diverselor preparate, la sosuri pentru paste, la baițurile de marinare a cărnii și chiar pentru colorarea brânzeturilor. „Regele condimentelor” este preferat în mâncăruri de cei mai renumiți bucătari. În mâncăruri, se recomandă ca busuiocul să fie proaspăt pentru un plus de savoare. Frunzele de busuioc se pot păstra în congelator ca să nu-și piardă aroma intensă.
Frunzele sunt bogate în compuşi antibacterieni și antiinflamatori cu rol important în boli cronice intestinale inflamatorii, artrită reumatoidă, osteoartrită sau artroze, febră, balonări, crampe sau indigestie, gripă sau răceală, având acţiune protectoare asupra vaselor de sânge și fluidificând secrețiile pulmonare. Este o adevărată sursă de vitamine (A, C, B1, B2, B3, C, K și E), inclusiv betacaroten.
În bucătărie, este folosit cu precădere în combinație cu roşiile proaspete, mozzarella sau alt tip de brânză moale, dulce sau acidulată şi un strop de oțet balsamic. Este ingredient principal în pesto, alături de semințe de pin și parmezan de cea mai bună calitate. Dar este surprinzător atunci când îl adaugi într-un gem sau sos de căpșune, zmeură sau prune. Limonada cu busuioc nu este doar extrem de savuroasă, ci aromele te vor învălui treptat și-ți vor aduce o mult așteptată răcorire.
Legende și obiceiuri. Înzestrat cu puteri mitice, legendele despre el sunt nenumărate. Grecii antici credeau că busuiocul răsare numai în locurile cu blesteme, pentru a le alunga. Egiptenii spuneau că această iarbă deschidea porțile iadului lui Anubis. În timpurile medievale, busuiocul era văzut ca plantă a dragostei, cu el făcându-se vrăji pentru legăminte. În zona Mediteranei, oamenii oferă busuioc când cineva se mută în casă nouă, ca să o ferească de rele și să aducă prosperitate. În Italia, femeia care scotea un ghiveci cu busuioc la geam era gata să-și întâlnească dragostea. Femeile care beau ceai de busuioc îi pot face farmece alesului, să le iubească toată viața ca-n prima zi! Busuiocul este o plantă afrodisiacă. Consumul de preparate cu busuioc ține răcelile la distanță!
La noi, busuiocul este legat tot de dragoste în credința populară. Așa se face că fetele singure își pun busuioc sfințit sub pernă în ajung de Bobotează ca să-și viseze ursitul. Despre busuioc se mai spune că este planta magică a Sfântului Gheorghe. Tradiția spune că semințele să fie răsădite de Dragobete, pe 24 februarie, iar firele crescute în casă să fie plantate în grădină în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, înainte de răsăritul soarelui. Busuiocul plantat în ziua de Sfântul Gheorghe este dus la biserică și folosit pentru agheasmă. Busuiocul este considerat un simbol creștin, purtător de noroc și putere, așa că asocierea cu Sfântul Gheorghe, și el simbol al biruitorului, este evidentă.
Busuiocul, plantă medicinală cu efecte dovedite. Încă din timpul fenicienilor, busuiocul era văzut ca având puteri magice în vindecarea diverselor afecțiuni. Diminuează crampele, redă pofta de mâncare, accelerează digestia, calmează tusea și diminuează gazele intestinale. Este ideal și pentru astenii, insomnii, depresii și oboseală, fiind un tonifiant pentru sistemul nervos. Este un remediu bun şi pentru stările de tristeţe prelungită, prevenind depresia. Tot busuiocul ţine departe efectele stresului asupra organismului.
Busuiocul este folosit în creme, ca terapie externă, pentru acnee, iritații, afte. Mai mult, sucul proaspăt se picură în urechi pentru a trata inflamații și otite. Sub formă de băi de aburi, busuiocul poate fi folosit pentru tratarea tenurilor sensibile, acneice. Distilat în apă, devine un tonic eficient pentru ten, iar sub formă de ulei esențial, în amestec cu un ulei sau unt de corp neutru, îmbunătățește aspectul pielii. Macerat la rece, busuiocul este aliatul tinereții fără bătrânețe.
Poate fi consumat ca atare, dar cel mai des se prepară din busuioc proaspăt sau uscat ceai, tincturi sau ulei. Planta magică a Sfântului Gheorghe este o mică farmacie în sine, pentru că are acțiune antibiotică, carminativă, antiseptică.
Un consum regulat de preparate cu busuioc ţine departe răcelile, gripele şi recidivele herpesului. În cazul unei viroze respiratorie, 2-3 căni de infuzie pe zi au afect calmant. Bronşita poate fi vindecată mai repede dacă iei de 6 ori pe zi, cel puţin 10 zile, câte trei picături de ulei esenţial de busuioc amestecat cu miere. Remediu util şi dacă suferi de astm!
Se ştie cât de benefică îi este inimii alimentaţia mediteraneană, iar unul dintre secrete este busuiocul. Fie că se foloseşte drept condiment, fie sub formă de preparat medicinal, acesta previne depunerile de colesterol, menţine elastice vasele de sânge şi reglează tensiunea arterială.
Contraindicații. În principiu nu are contraindicații și nu produce alergii. Este necesar să fie folosit cu precauție când se utilizează concomitent cu un tratament pentru scăderea tensiunii sau înaintea unei intervenții chirurgicale, în timpul sarcinii sau alăptării. (Femeia.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com