La 10 septembrie 1870 scriitorul şi istoricul român Alexandru Odobescu (1834-1895), a fost ales membru Societăţii Academice Romane (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian. Alexandru Odobescu a fost un scriitor, arheolog şi om politic român. La 14 februarie 1851 a înființat împreuna cu alţi studenţi „Junimea Româneasca”, societate politică și culturală a studenților români din Franța. A fost ministru monumentelor și profesor de arheologie la Universitatea Bucureşti . Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei și a unei monografii dedicate Tezaurului de la Pietroasat, descoperit în perioada profesoratului său.
La 10 septembrie 1872 a murit la Baia de Cris, în Munţii Apuseni, Avram Iancu, conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania. (n.1824 la Vidra de sus). Avram Iancu (1824-1872) a fost un avocat transilvănean român , care a jucat un rol important în Revoluţia de la 1848 din Transilvania. A condus armata românilor transilvăneni împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos Kossuth. În Testamentul său („Ultima Voinţă”) scris la 22 decembrie 1850 spunea : „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefac în nimic. Nu ştiu câte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară şi, hotărât dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!”. La 13 septembrie 1872, jelit de popor,de prefecţii şi tribunii săi, în frunte cu 36 de preoţi, trupul lui Iancu cobora în pământul de la Ţebea, aproape de gorunul lui Horea, al cărui nepot era.
La 10 septembrie 1894 s-a născut Oleksandr Dovjenko, scriitor şi regizor de film ucrainean, clasic al cinematografiei mondiale. Oleksandr Dovjenko (1894-1956), autorul genialului film „Pământul”, a avut o viaţă dramatică. În decursul anilor 1918-1919 a luptat împotriva bolşevicilor, apoi în anii 20, împreună cu alţi intelectuali, a visat despre „Renaşterea ucraineană”, care în curând s-a dovedit a fi „Renaşterea împuşcată”. Mai toţi din anturajul lui Oleksandr Dovjenko au fost reprimaţi în anii 30. În anul 1953 el l-a deplâns pe Stalin, dar, în acelaşi timp, îl durea inima pentru Ucraina. Dorea să fie înmormântat în pământul ucrainean, dar i s-a refuzat şi această ultimă dorinţă.
La 10 septembrie 1912, în localitatea Stăneştii de Jos de lângă Cernăuţi s-a născut Vasile Posteucă, poet român, care a activat mai mult în exil (1941-1972). Orfan de război după tată (1914) și fiu de plugari sărăciți în timpul războiului, a avut o copilărie dificilă. Și-a făcut studiile secundare ca bursier la liceul din Siret (1924-1931), iar cele de litere la Universitatea din Cernăuţi (1931-1936). Aici, elev remarcat al lui Leca Morariu şi Ion Nistor, el debutează aproape simultan în viața literară și cea politică. Pe plan literar a debutat cu două poeme la revista „Junimea Literară” din Cernăuți (Director Ion I. Nistor), Anul XXI, Nr. 7-12. Pe plan politic este membru asociației studențești „Arboroasa” (1930-1936) și președinte al ei (1934-1936); dar și vicepreședinte al „Centrului studențesc” din Cernăuți, dând dovadă de cel mai înfocat românism cu prilejul manifestărilor și congreselor studențești. A organizat primul Congres al Studențimii Bucovinene (1936) și a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților.
Colaborează intens la revistele „Iconar” (directori Mircea Streinul şi Liviu Russu), „Însemnări Sociologice”, „Răboj”, „Buna Vestire”, „Glasul Bucovinei”, „Convorbiri literare” de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), „Gazeta Gospodarilor”, „Cuvântul”. După lovitura lui Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, devenit indezirabil în țară, Vasile Posteucă se refugiază în exil, unde a cunoscut mai multe stațiuni de popas: Polonia, Germania, Austria, Franța, Canada, Statele Unite. În Franța a studiat la Sorbona (1949). În Canada, la Toronto, și-a obținut titlul de Master of Arts în 1953, iar în 1962 titlul de Doctor în Litere cu o dizertație despre Rilke, iar din noiembrie 1966 profesor universitar la Universitatea din Mankato, Minneapolis. A înființat și condus, împreună cu Nicolae Petra, revista iconaristă „Drum” (1963-1972, Mexico). S-a stins din viață în anul 1972, în urma unei boli neiertătoare.
La 10 septembrie 1958, la București s-a născut Mihaela Martin, violonistă de talie internațională, profesor universitar, stabilită în Germania din 1986. A început să studieze vioara cu tatăl său la vârsta de cinci ani, iar apoi a continuat să studieze la Universitatea Națională de Muzică București cu profesorul Ștefan Gheorghiu. Laureată a multor concursuri internaționale, incluzând Concursul Ceaikoski de la Moscova din 1978, respectiv cele din Bruxelles, Indianapolis, Indiana (Statele Unite), Montreal (Canada), Sion (Elveția), a debutat ulterior concertistic la Carnegie Hall și la US Congress Library, de unde a primit calificative maxime. Au urmat numeroase concerte în Belgia, Coreea de Sud, Germania, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Rusia, Suedia și în multe alte țări. A concertat cu orchestre de prestigiu. Cunoscută pentru calitățile sale intelectuale și muzicale, este invitată constant la festivaluri de muzică de cameră din întreaga lume, unde colaborează cu muzicieni ca Martha Argerich, Yuri Bashmet, Elisabeth Leonskaja, Nobuko Imai, Leon Fleisher și Menahem Pressler. În 2003 a înființat cvartetul Michelangelo, împreună cu Daniel Austrich, Nobuko Imai și Frans Helmerson.
Evenimente istorice din ziua de 10 septembrie:
587 î. Hr.: La ordinul regele babilonian Nabucodonosor, au fost arse templul și palatul din Ierusalim.
1708: Se naște Antioh Cantemir, poet de limba rusă, fiul mezin al domnitorului Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino. Mergând pe urmele eruditului său tată, fiul era, la rândul său, un om de cultură. A fost unul dintre inițiatorii clasicismului în literatura rusă și a militat pentru progresul științei și al culturii de pe pozițiile iluminismului, a cărui filosofie și-o asumase. A susținut traducerea și publicarea în limbile engleză și franceză a cunoscutei opere a tatălui său, întitulată „Istoria Imperiului Otoman”, după manuscrisul original, care era în posesia sa. Este considerat părintele clasicismului în literatura rusă. Geniu precoce, Antioh Cantemir a fost primul poet rus de stil occidental. Este autorul a numeroase traduceri în limba rusă de lucrări științifice și filosofice și este autorul unor satire, epigrame, fabule, scrise și publicate în limba rusă. Volumul său de satire a fost tradus în limba română încă din anul 1844, de către Alecu Donici și Costache Negruzzi. A murit la numai 35 de ani, la Paris, de tuberculoză – o boală fatală în acea vreme.
1769: S-a încheiat Asediul Hotinului. Desfășurat între aprilie-10 septembrie 1769, ca parte a Războiului Ruso-Turc din 1768–1774, după ce trupele ruse conduse de Aleksandr Golițîn au încercuit cetatea, provocând, câteva luni mai târziu, capitularea trupelor otomane aflate sub comanda pașei Ali Moldavanji.
1899: S-a născut Volf Messing, artist de estradă polonez și sovietic de origine evreiască, iluzionist, mentalist (sau psihiatru) și hipnotizator.
1919: Austria a semnat tratatul de la Saint Germain, prin care a recunoscut independența Poloniei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei și Ungariei, precum și apartenența Bucovinei la România și a Tirolului de Sud la Italia.
1939: Al Doilea Război Mondial: Canada declară război Germaniei naziste, alăturându-se Aliaților – Franța, Regatul Unit, Noua Zeelandă și Australia.
1940: În URSS a fost aprobat regulamentul privind pașapoartele.
1964: Are loc prima audiție în România a poemului simfonic Vox Maris de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, dirijată de Iosif Conta.
1981: Celebra pictură „Guernica” a lui Pablo Picasso s-a întors în Spania și a fost plasată în Muzeul Prado din Madrid. În testamentul artistului, care a decedat în 1973, se menționa că întoarcerea tabloului este posibilă numai cu condiția căderii fascismului și a restabilirii democrației în Spania.
1993: Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a adoptat hotărârea „Privind cinstirea memoriei victimelor Holodomorului din Ucraina din anii 1932-1933”. La 10-12 septembrie, în orașele și satele ucrainene au avut loc pentru prima dată la nivel de stat Zilele de Doliu și Comemorare a victimelor Holodomorului din ’33.
2015: Rămășițe ale unei vechi specii umane (Homo naledi) au fost descoperite într-o peșteră din Africa de Sud, din care au fost exhumate osemintele a 15 hominizi. Echipa de cercetători care efectuează săpăturile arheologice a formulat ipoteza că aceste vechi rude îndepărtate ale omului practicau deja rituri funerare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com