La 20 septembrie, în perioada echinocțiului de toamnă, își sărbătorește ziua de naștere profesorul de română și poetul Iurie Moiș din Biserica Albă, regiunea Transcarpatică. Și-a găsit destinul la baștină, însă are relații spirituale cu Moldova, unde și-a făcut studiile superioare, cu România, unde își editează cărțile. Are foarte mulți prieteni – oameni de cultură și litere – de cealaltă parte a Tisei și de cealaltă parte a Prutului. Unul dintre aceștia este maestrul Leonid Popescu, cel care i-a pictat portretul și a scris un mesaj neobișnuit de felicitare cu prilejul zilei de naștere: „…Dorea să facă un muzeu al satului, a fost și a participat la restaurarea podului din Slatina peste Tisa, a fost unul din marii inițiatori, de al deschide, și astăzi trec sute de români dintr-o localitate în alta. Iurie Moiș mai scria poezii mereu și le publica în ziarul raional. Când a fost Grigore Vieru în Maramureș, ghid i-a fost Iurie Moiș, apoi a călătorit și scriitorul Vasile Vasilache, care a lăsat în urma sa multe amintiri scrise despre Biserica Alba, Apșa. La ședințe și conferințe eminescologice de la Chișinău, Cernăuți și Iași a participat alături de criticul literar Mihai Cimpoi și poeta Nina Josu de la „Literatura și Arta”. Nicolae Dabija la fel a fost prieten cu Iurie Moiș, la fel și Anatol Ciocanu, poetul intelighenției. Despre Iurie Moiș s-ar putea scrie o carte întreagă. Astăzi este ziua lui, și să-l felicitam cu toții și s-ăi dorim mulți ani înainte – profesorului de literatura română și mereu îndrăgostitului de poezia marelui nostru poet Mihai Eminescu, care s-a străduit și el ca bustul marelui poet să stea în curtea scolii romanești din Maramureșul voievodal din Ucraina. La mulți ani, frate de peste munte, de peste Prut, de peste Tisa, sănătate multă voie bună și mult noroc”.
Publicația „Libertatea Cuvântului” din Cernăuți se alătură la acest sincer mesaj din Chișinău, adresat poetului din Biserica Albă. Postăm această poezie semnată de Iurie (Gheorghe) Moiș:
Adu-mă
Adu-mă de-acolo
De unde n-am cerșit
Nici un ban de milă,
Nici un rest greșit.
Adu-mă de-acolo
Unde poate sunt
Pentru nu știu cine
Clipa luminând.
Adu-mă de-acolo
Unde am visat
Că mereu e toamna,
Frunze-mi cad pe pat.
Adu-mă de-acolo
Unde-aș vrea să-mi pară
Că tot fug prin ierburi
Și-s acasă iară.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com