La 24 septembrie 1497 oastea polonă invadatoare ajunge până sub zidurile Cetăţii Suceava, Ţara Moldovei. Cetatea Sucevei a rămas în amintirea oamenilor și a istoriei ca fiind cetatea ce nu a fost cucerită vreodată. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă, regele Poloniei, Ioan Albert, a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei. Domnitorul Ștefan cel Mare cu oastea sa s-a retras în Cetatea Suceava. La data de 26 septembrie 1497 a început asediul cetăţii de către oastea poloneză. Cetatea a fost asediată timp de 21 de zile, dar nu a fost cucerită, iar rezistența ei a obligat armatele polone să renunțe la planul lor și să ia drumul întoarcerii.
La 24 septembrie 1607 a decedat domnul Moldovei, Simion Movilă. El a domnit în Moldova în perioada 10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607, având anterior două domnii în Valahia. A fost fiul logofătului Ion Movilă şi al cneaghinei Maria, fiica lui Petru Rareș. A fost ajutat să ocupe tronul Munteniei de către fratele său Ieremia Movilă şi de cancelarul Poloniei, Ian Zamoyski. Trupele moldo-polone au înfrânt oştile lui Mihai Viteazul la Teleajen în octombrie 1600. După moartea lui Ieremia Movilă, obţine acordul sultanului de a urca pe tronul Moldovei, în locul nepotului său Constantin Movilă. Această manevră a amplificat conflictul dintre cele două mari ramuri ale Movileştilor. Simion a fost căsătorit cu Marghita, pe numele ei polonez, Melania Zolkiewska, care era la fel de ambițioasă ca și cumnata ei Elisabeta, soția lui Ieremia. Relaţiile cu Polonia şi cu boierii au devenit din ce în ce mai reci. Simion Movilă a murit otrăvit în urma unui complot în 1607. A fost înmormântat la mănăstirea Suceviţ
La 24 septembrie 1724 este sfinţită Biserica Mânăstirii Văcăreşti, ctitorie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, situată în partea sudică a Bucureştilor, unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, cea mai mare mănăstire din Balcani. Voievodul a înfiinţat aici o şcoală în limba elenă, o tiparniţă de sub teascurile căreia au văzut lumina zilei câteva cărţi de valoare în 1741 şi, ceea ce este mai important, a creat la Văcăreşti o bibliotecă de proporţii, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai complete din Europa acelei epoci (un catalog al bibliotecii din 1723 care se păstrează confirmă numărul de 237 de autori). În 1730 Nicolae Mavrocordat moare de ciuma şi este îngropat la Văcăreşti, în incinta bisericii. Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăştiat.
În 1848, armata rusă de ocupaţie i-a închis la Văcăreşti pe deţinuţii revoluţionari munteni care participaseră la Revoluţia Română , iar în 1864, an al unor răscoale ţărăneşti, guvernul conservator îi încarcerează aici pe ţăranii arestaţi, întregul ansamblu monastic fiind transformat în penitenciar.
Intervenţiile făcute pentru dotarea monumentului în scopul noii destinaţii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura originală a majorităţii clădirilor. Aici au fost închise personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti între care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu. Ca urmare a activităţii de „sistematizare teritorială urbană şi rurală”, iniţiate de dictatorul Nicolae Ceauşescu, întregul ansamblu al acestei mănăstiri a fost dărâmat, în ciuda protestelor şi intervenţiilor Bisericii Ortodoxe Române, a oamenilor de cultură din ţară şi de peste hotare, organizaţiilor şi a instituţiilor internaţionale.
Între 11-15 decembrie 1986 a fost demolată biserica, iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcăreşti a fost rasă de pe faţa pământului, pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiţie, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem şi alte instanţe judecătoreşti. După ce în 1988 a început turnarea fundaţiilor, în 1990 lucrările au fost abandonate. Nici măcar dealul nu a fost cruţat, el fiind aproape total distrus.
La 24 septembrie 1936, la Cernăuți s-a născut Ioan Cuculescu, matematician, profesor universitar, membru corespondent (din 2001) al Academiei Române. În 1958 și-a dat examenul de Stat la Universitatea din București și a fost numit șef de cabinet la Calculul Probabilităților. În 1960 a fost numit asistent, urmând treptele profesionale până la profesor. A fost de asemenea numit cercetător la Institutul de Matematică al Academiei. În 1966 a devenit Doctor în Matematică. În același an a participat la Congresul Internațional de Matematică ținut la Moscova. A fost un exponent al școlii de probabilități al cărei creator a fost Octav Onicescu, cu importante contribuții în domeniile analizei funcționale, topologiei și algebrei. Din lucrările sale: Algebre Lie, Funcții sumă, Procese Markov și funcții excesive, Teoria probabilităților. A decedat la 1 septembrie 2023, la București.
La 24 septembrie 1951, în regiunea Kurgan, Rusia, s-a născut Nina Crulicovschi, interpretă din Republica Moldova. Părinţii ei au fost deportaţi în Siberia. Abia la vârsta de şapte ani revine cu tatăl său la Chișinău. Începe să înveţe treptat limba maternă, căci nu cunoştea la acea vârstă decât rusa şi tătăreasca. Învaţă la şcoala muzicală din Slobozia, cântă în ansamblul local muzică populară şi de estradă. Absolve școală medie de muzică „Șt. Neaga” din Chișinău în anul 1972. În anii studenţiei a început să cânte muzică populară în Ansamblul „Mărţişor” împreună cu orchestra şi alături de mai mulţi dansatori profesionişti. A concertat în Finlanda, Bulgaria, Cehoslovacia. A fost o perioadă de succes pentru cântăreață. Tot în aceşti ani Ion Aldea Teodorovici a invitat-o să cânte o melodie cu Petre Aldea Teodorovici, apoi înregistrează şi un mic disc cu piesa „Cu numele tău”, piesă cu care după 10 ani şi-a găsit publicul şi a devenit şlagăr. În anii 1973 – 1975 este solistă în orchestră de muzică populară „Fluieraș”; în anii 1975-1976 — în orchestră de muzică populară „Lăutarii”. Este solistă în formațiile de muzică ușoară „Orizont” (1977-1979), „Bucuria” (1979-1982) și „Contemporanul” („Noroc) (1983-1989) ale Filarmonicii Naționale. Apoi îşi începe cariera solo.
În anul 1981 a participat la Festivalul „Zorii Crimeii” de la Ialta şi a obţinut premiul III şi cît nu este de straniu, în loc să i se ofere posibilitatea să avanseze pe plan profesional, a fost chemată după concurs şi i s-a spus, că pentru ea nu mai este post de solistă în ansamblul „Bucuria” şi dacă vrea să rămână la Filarmonică trebuie să cânte în capela corală „Doina”. Iar în iunie 1883, tatăl artistei este arestat din motive politice şi învinuit de propagandă împotriva comuniştilor. Timp de 7 ani a fost interzisă oficial ca artistă. Nu erau difuzate cântecele ei nici la radio, nici la televiziune. Nu avea minimul de existenţă, ducea foame în adevăratul sens al cuvântului. Începând cu anul 1989 este restabilită sa în funcţie la Filarmonica Naţională, a urmat o perioada fructuoasă plină de turnee, fani. Cu ansamblul „Noroc” a concertat prin mai multe ţări printre care Tunisia, SUA.
A lucrat asupra mai multor cântece cu poeţii Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Anatol Ciocanu, cu compozitorii Petre Teodorovici şi Ion Aldea Teodorovici, Mihai Toderaşcu. Pe parcursul carierei sale timp de un an de zile a cântat alături de Nicolae Sulac. Nina Crulicovschi are multe înregistrări la Radioteleviziunea Naţională de la Chișinău. În anul 1993 i s-a conferit titlul onorific Maestru în Arte din Republica Moldova, este laureată a numeroaselor concursuri naţionale, unionale şi internaţionale. A avut mai multe oferte de muncă peste hotare inclusiv şi în SUA, de mai bine de 14 ani este solistă de muzică uşoară pe scena Teatrului „Alexandru Davila” de la Piteşti, România.
Evenimente istorice din ziua de 24 septembrie:
787: Are loc la Niceea prima sesiune a celui de-al șaptelea conciliu ecumenic. Sinodul va restabili venerarea icoanelor după lunga controversă iconoclastă bizantină, iar hotărârile sale vor influența profund tradiția ortodoxă, inclusiv cultura religioasă din spațiul românesc.
1541: Moare medicul și alchimistul elvețian Paracelsus, figura care a contribuit la desprinderea medicinei europene de dogmele antice prin utilizarea substanțelor chimice în tratamente. Geniul său vizionar a lăsat științei un concept care guvernează toxicologia și farmacologia modernă: „Sola dosis facit venenum” (Doza face otrava). Paracelsus a fost primul care a postulat științific că nu există substanțe intrinsec curative sau intrinsec letale — chiar și apa poate ucide, iar metalele grele pot vindeca, diferența vitală constând exclusiv în cantitatea administrată pacientului.
1934: Ziarul „Pravda” l-a numit pentru prima dată pe Iosif Stalin „marele cârmaci”.
1941: URSS s-a alăturat „Cartei Atlantice” (semnată de SUA și Marea Britanie la 14 august), în care erau declarate aspirațiile democratice ale războiului împotriva Germaniei fasciste.
1957: La Barcelona, a fost inaugurat cel mai mare stadion din Europa, Camp Nou.
1970: Capsula sovietică de întoarcere a misiunii Luna 16 revine pe Pământ cu 101 grame de bazalt selenar, bifând prima misiune de succes complet robotizată de extragere a mostrelor extraterestre.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com