E toamnă. Printre frunzele copacilor se strecoară încet anotimpul belșugului, al nostalgiei, al culorilor felurite, al unei tristeți dulci…
E luna lui Brumărel. Mijlocul toamnei, cartea ei de vizită.
Luna octombrie, mai bine zis, începutul ei, vine în viaţa noastră cu o sărbătoare de neuitat, o sărbătoare tradiţională — Ziua Învăţătorului. „Învăţătorule!” îl numeau cu drag şi evlavie ucenicii pe Mântuitorul lumii. Nu-i spuneau nici Maria Ta, nici Luminate Împărate, nici altfel, ci simplu, frumos, cinstit, cu drag și evlavie „Învățătorule”! De-a lungul secolelor, deceniilor, anilor, munca grea şi nobilă a Învăţătorului a fost comparată cu cea a fântânarului, a cioplitorului, a grădinarului, a semănătorului, a cultivatorului. Căci învaţătorul şi sapă, şi sădeşte, şi seamănă, şi cultivă sufleteşte în inimile discipolilor calităţile bune, dragostea de viață, de carte, de muncă, cinste, omenie, bunătate, dreptate, credinţă…
Viaţa fiecăruia dintre noi a fost, este, sau va fi legată de şcoală. Inginer, cosmonaut, doctor, ministru, oricine şi oriunde n-ai ajunge, drumul spre culmi porneşte de pe băncile şcolii.
Tocmai de aceea nu trebuie nicicând uitată şcoala şi cei care muncesc în ea. Fie ca toamna, anotimpul împlinirilor, belşugului, frumosului să se asocieze în inimile tuturor cu sărbătoarea de căpătâi a lui Brumărel – Ziua Învăţătorului. Iar fiecare dascăl şcolar — fost, actual, viitor să aibă parte de sănătate, răbdare, tărie de caracter, bunătate şi înţelepciune, de elevi ascultători şi părinţi înţelegători, de mai multă fericire, bunăstare materială, fericire spirituală, sărbători în viaţă şi buchete de flori pe masă, salarii pe măsura muncii depuse şi o mai mare atenţie, prețuire şi stimă din partea celor din jur. Toate crizantemele acestei toamne de aur să-şi scuture petalele în calea d-voastră dragi şi scumpi învăţători.
Foștilor mei învățători
Dragii mei învățători,
Bunii mei învățători,
Să trăiți atâta cât doriți
Și nicicând să nu îmbătrâniți.
V-au nins florile de măr
Cu fire albe al vostru păr,
Dar în suflet mereu se strecoară
Tinerețea și primăvara.
Vorba voastră e povață,
Ce-o păstrez întreaga viață
De-a trăi, munci și cuteza,
Greutățile de a le-nfrunta.
Bunii mei neobosiți
Și mereu neosteniți,
Mult se cade, se cuvine
Să vă fie-n viață bine…
S-aveți pace, sănătate,
Voie bună și de toate,
S-aveți în case numai sărbători,
Pe masă — buchete de flori.
Eleonora SCHIPOR
Învăţătorii
Cad frunze ruginii — e toamnă aurie,
E zi de sărbătoare pentru învăţători,
Felicitări primiţi cu plecăciune,
Vin din mulţumiri buchete mari de flori.
Seminţe de „boabe alese”
Tu semeni în suflet copilului,
Seminţele cunoştinţelor
Al omeniei şi binelui,
Succesul elevilor „boabe de dor”
Cu ele înfloreşti bun învăţător,
Elevi realizaţi ,,boabe de mărgăritare’’
Bunule învăţător — sunt succesele tale.
Aşa ţi-e menit — tot muncind să trăieşti,
Să semeni în suflet căldură,
Şi dragoste mare să altoieşti
De carte, frumos şi cultură.
Ca taina adâncă ţi-i vorba,
Ai suflet curat ca izvorul,
Privire pătrunsă şi blândă —
Aşa e doar Învăţătorul.
Trec anii în zbor de cocori,
Şi zilele viaţa le cerne,
Dar stima pentru Învăţători
Rămâne pe veacuri eternă.
Se închină spre tine ca stropii de rouă.
Foştii elevi ce te poartă în gând,
Viaţa să-ți fie ca o primăvară.
Că urmă frumoasă laşi pe Pământ.
Larisa POPESCU,
directoarea Căminului cultural din Pătrăuţii de Jos
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com