La 6 octombrie 1408, într-un hrisov al domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun, a fost atestat documentar pentru prima dată oraşul Iaşi. În 1564 domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti.
În secolul al XIV-lea, momentul istoric al apariţiei Ţării Moldovei, Iaşul era situat în centrul ei. Atestarea documentară a fost într-un act al lui Alexandru cel Bun şi pe o piatră, datată 1396, aflată în prezent în incinta Bisericii Armene. Iaşul a cunoscut o intensă dezvoltare, în special după cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când a devenit capitala Moldovei. Viaţa spirituală creştină a înflorit odată cu meşteşugurile şi comerţul. Au fost construite multe lăcaşe de cult – 69 de biserici şi mănăstiri – care au devenit importante obiective culturale, deoarece constituie un patrimoniu inestimabil. Cu toate acestea, în secolul al XVI-lea, atunci când a devenit capitala unui principat de trei ori mai mare decât cel al Belgiei, Iaşul era un oraş mic în comparaţie cu cel din ziua de azi. Abia între secolele XVII-XVIII, Iaşul a cunoscut o perioadă înfloritoare – cea a domniei lui Vasile Lupu şi chiar cele ale domnilor fanarioţi.
Deşi a fost adeseori mistuit de flăcări şi de ciumă, Iaşul, aflat în apropierea Poloniei, a fost puternic influenţat de principiile Revoluţiei franceze. Încă din perioada premergătoare Revoluţiei din 1848, oraşul a devenit leagănul ideologiei naţionale. Sfârşitul epocii medievale şi începuturile celei moderne avea să culmineze cu mişcările revoluţionare de la 1848, precedate şi pregătite de Gheorghe Asachi şi generaţia sa. Iaşul avea, de asemenea, marele merit de a fi iniţiatorul Revoluţiei de la 1848, care s-a extins ulterior pe întreg teritoriul romanesc. Toate aceste evenimente au pavat calea spre perioada marilor clasici români, care au fondat Societatea culturală „Junimea”. Mari personalităţi ale României moderne, cum ar fi Eminescu, Maiorescu, Creangă, Caragiale, Conta, Slavici, Xenopol, Lambrior, Phillippide, P. P. Carp, Theodor Rosetti, T. Burada, N. Culianu, P. Poni şi alţii, şi-au perfecţionat discursurile în cadrul „Junimii”. Timpul dintre cele două războaie mondiale reprezintă un alt vârf al dezvoltării culturale şi literare a Iaşului, oraşul marilor destine.
La 6 octombrie 1595 Mihai Viteazul începe asediul localităţii Târgovişte din Muntenia, silind oştirea otomana să se retragă. După două zile de bombardamente, localitatea este recucerită de Mihai Viteazul, cu sprijinul forţelor unite ale principelui transilvănean Sigismund Bathory, al arhiducelui austriac Maximilian, al domnului Moldovei, Ştefan Răzvan, şi al marelui duce de Toscana.
La 6 octombrie 1902 s-a născut filosoful, eseistul, economistul şi omul politic român, Petre Ţuţea. A fost supranumit un Socrate român, datorită preocupărilor filosofice şi rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanţe, chiar şi în închisoare. Din cauza persecuţiei a publicat foarte puţin înainte de 1989, însă imediat după prăbuşirea regimului comunist scrierile şi interviurile sale au început să fie difuzate. S-a bucurat de prietenia lui Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Constantin Noica. A fost preocupat de filosofia religioasă creştin-ortodoxă („Bătrâneţea şi alte texte”, „Tratat de economie politică”, „Comentarii la Platon”, „Reflecţii religioase asupra culturii”, „Filosofia nuanţelor”, „Introducere mistică în filosofia modernă”. A decedat la 31 decembrie 1991.
La 6 octombrie 1903, la Chișinău, s-a născut Moisei Gamburd, unul din cei mai mari pictori basarabeni ai secolului al XX-lea. A urmat Școala de Arte Plastice (1918–1923). Tatăl său a fost dispus să-l trimită în Vest cu condiția să urmeze o școală Politehnică. Dar tânărul artist a ignorat condițiile impuse și a plecat în Belgia unde a trecut cu brio examenele de admitere la Academia Regală de arte frumoase din Bruxelles, dar a întrerupt studiile pentru a se lăsa ghidat în particular de profesorul Constant Montald, șeful catedrei de pictură monumentală de la Academie. A călătorit la Paris, să ia contact cu impresionismul, cubismul și expresionismul, s-a întors în Belgia și a terminat studiile la Academie cu locul întâi la Desen decorativ și locul al doilea la Compoziție. Întors la Chișinău, a participat la expoziții organizate de Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, la Salonul Oficial din București. A pictat peisaje pitorești, portrete minuțioase prin detalii și tratament. S-a căsătorit în 1938 cu pictorița și scenografa Eugenia Goldenberg, eleva maestrului Steriadi. Portretele soției sale sunt considerate culmea creației lui Gamburd. Regimul politic stalinist, antisemitismul, presiunile i-au scăzut calitatea picturii, a căzut în depresie și, în final și-a luat zilele, la 14 iulie 1954.
La 6 octombrie 2002 s-a născut Cleopatra Stratan, cântăreață română din Republica Moldova. Cleopatra Stratan este fiica cântărețului Pavel Stratan. Primul ei album se intitulează „La vârsta de trei ani”. Aceasta deține 6 recorduri mondiale. A revenit pe scena muzicală românească în 2017 după câțiva ani de pauză într-o colaborare alături de fratele ei, Cezar Stratan, la melodia „Mami”. Anul următor a lansat piesa „Te las cu inima” care se bucură de un real succes, în doar 10 zile a atins pragul de 5 milioane de vizualizări și staționează de mai multe zile pe primul loc în „cele mai ascultate piese pe YouTube”. Aceasta a cântat melodia „Ghiță” care a făcut furori pe Internet în anul 2010. În prezent, Cleopatra este căsătorită cu cântărețul Edward Sanda.
Evenimente istorice din ziua de 6 octombrie:
356 î.Hr.: S-a născut Alexandru cel Mare (Macedon), rege macedonean din dinastia Argeadizilor, mare comandant și cuceritor care a creat un imperiu mondial, destrămat după moartea sa. Data exactă a nașterii sale este necunoscută, oscilând, printre altele, între 6 și 10 octombrie.
105 î.Hr.: La Arausio, în sudul Galiei, două mari armate romane sunt nimicite de cimbri și aliații lor germani. Pierderile au fost atât de uriașe încât dezastrul a fost imediat comparat cu carnagiul de la Cannae, declanșând o presiune publică imensă ce avea să ducă la reformarea radicală a armatei romane (reformele lui Marius).
1407: Într-un act încheiat la Liov prin care boierii moldoveni reînnoiau jurământul de fidelitate față de regele Poloniei, apare numele „pan Mihail de la Dorohoi”. Acesta este documentul folosit tradițional pentru prima atestare a Dorohoiului, iar un an mai târziu, localitatea este consemnată explicit și ca punct vamal.
1620: În timpul agonizantei retrageri a armatei polono-lituaniene de la Cecora (Țuțora), disciplina trupelor cedează definitiv sub hărțuirea constantă a cavaleriei otomano-tătare, la mică distanță de Iași. Retragerea ordonată se transformă într-un carnagiu, armata este anihilată, iar campania declanșează războiul masiv polono-otoman de anul următor (1621). Destinul ilustrului comandant polonez, hatmanul Stanisław Żółkiewski, s-a încheiat aici cu o brutalitate simbolică: a căzut în luptă încercând să mențină ordinea, iar capul său a fost tăiat și trimis sultanului la Istanbul ca trofeu absolut. Văduva sa a fost nevoită să vândă averi imense pentru a-i răscumpăra de la turci capul și a-și elibera fiul luat prizonier. Peste ani, mormântul lui Żółkiewski avea să devină loc de pelerinaj și inspirație pentru strănepotul său, Jan III Sobieski, regele care va salva Viena de otomani în 1683.
1701: Colegiului Movilean din Kiev i s-a acordat statutul de academie.
1711: Prin reinstalarea lui Nicolae Mavrocordat pe tronul de la Iași, începe oficial regimul fanariot în Moldova, sistem care avea să fie extins în Țara Românească și să guverneze până la 1821.
1939: După o ultimă ciocnire feroce la Kock, Grupul Operațional Independent „Polesie” capitulează, marcând sfârșitul ofensivei terestre și tăcerea armelor regulate poloneze, în timp ce guvernul și zeci de mii de refugiați luau deja calea exilului prin România.
1991: Președintele URSS, Mihail Gorbaciov, a anunțat lichidarea armei nucleare sovietice cu rază scurtă de acțiune și retragerea tuturor tipurilor de arme nucleare tactice de pe nave, submarine și din aviația navală cu bazare la sol.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com