La 8 octombrie se împlinesc 618 ani de la prima atestare documentară a orașului Cernăuți. „Orașului de vamă”, cum a fost el numit în hrisovul emis la 8 octombrie 1408 de domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, i-a fost sortit să fie guvernat de mai multe administrații. În 1774,
când trupele austriece ocupau orașul Cernăuți, acesta nu era decât un mic târg provincial, situat foarte favorabil la răscrucea unor importante drumuri comerciale, dar cu o populație de doar câteva mii de oameni.
În perioada 1850-1910, Cernăuțiul a cunoscut o creștere semnificativă a populației, atât ca rezultat al dezvoltării sale economice, cât și al stabilirii unor comunități străine în oraș. Astfel, dacă în 1850, orașul avea o populație de aproximativ 20.000 de oameni, până în 1910 numărul locuitorilor crește de patru ori, ajungând la 87.000. Pe lângă români și germani, mai locuiau aici evrei (cu o comunitate numeroasă), ruteni, polonezi și armeni, făcând din Cernăuți un oraș multietnic și multiconfesional, cu o pondere semnificativă de străini. Nu este de mirare, așadar, că orașul bucovinean a căpătat un aer cosmopolit și a devenit un centru cultural important, căruia i s-a acordat, în 1875, onoarea de a deveni cel mai nou centru universitar al Imperiului Austro-Ungar, la 9 ani după ce devenise oficial și capitală de provincie (când Bucovina primește, în sfârșit, statutul de provincie autonomă în cadrul imperiului).
Un rol fundamental în dezvoltarea orașului în această perioadă l-a avut polonezul Anton Kochanowski, care a ocupat funcția de primar timp de 26 de ani, între 1866-1874, iar apoi din nou în 1887-1905. Sub administrația sa, în Cernăuți s-a modernizat sistemul de canalizare și sistemul public de transport (prin achiziționarea de tramvaie electrice) și s-au construit mai multe uzine și centrale pentru alimentarea orașului. Kochanowski are, așadar, meritul de a fi contribuit enorm la schimbarea la față a orașului, astfel încât, la începutul secolului XX, Cernăuțiul era recunoscut drept un adevărat oraș central-european, primind numele de „Mica Vienă”.
Din cronica istorică a orașului Cernăuți vom evidenția următoarele date:
- 8 octombrie 1408 – Prima atestare documentară a Cernăuțiului, într-un hrisov emis de domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun.
- Secolul al XVI-lea – Orașul intră treptat sub influență și control otoman, rămânând totodată parte integrantă a Țării Moldovei.
- 1774 – 1918 (Perioada Habsburgică) – Imperiul Habsburgic ocupă Bucovina (1774), iar Cernăuțiul se dezvoltă rapid, transformându-se într-un important centru cultural și arhitectural supranumit „Mica Vienă”.
- 1783 și 1786: Împăratul Iosif al II-lea vizitează Cernăuțiul.
- 1828: Împăratul Franz I al Austriei și Împăratul Alexandru I al Rusiei se întâlnesc la Cernăuți, înaintea unei întruniri în cadrul Congresului Sfintei Alianțe.
- 1864: Cernăuți devine capitala provinciei autonome Bucovina și obține statutul de autonomie publică locală. Tot atunci se organizează primele alegeri pentru postul de primar, câștigate de Jakob Petrowicz (de origine armeano-polonez).
- 1866: Este inaugurată linia de cale ferată Cernăuți-Lemberg (Liov), care leagă capitala bucovineană de Viena. Anton Kochanowski este ales primar.
- 1875: Este înființată Universitatea din Cernăuți, prin decret al Împăratului Franz Iosif. La început, universitatea avea trei facultăți: drept, filosofie și teologie ortodoxă.
- 1898: Vizita Regelui Carol I al României la Cernăuți.
- 28 noiembrie 1918 – Consiliul Național al Bucovinei hotărăște Unirea cu România, deschizând perioada interbelică românească.
- 28 iunie 1940 – Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov și a ultimatumului sovietic, URSS ocupă Cernăuțiul și nordul Bucovinei.
- 1941 – 1944 – Orașul revine temporar în componența României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (după Bătălia de la Cernăuți din iulie 1941).
- 1944 – Armata Roșie reocupă orașul, care este integrat în RSS Ucraineană (Uniunea Sovietică).
- 1991 – Odată cu destrămarea URSS, Cernăuțiul devine parte a Ucrainei independente.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com