Mirosea a ploaie și a castane
Ea era timidă și citea mereu în pauze, iar el era băiatul care încerca mereu să facă clasa să râdă. S-au adăpostit amândoi sub un acoperiș în spatele liceului într-o după-amiază de toamnă, prinși de o ploaie torențială nepravăzută. Tăcerea dintre ei nu a fost deloc stânjenitoare, ci plină de o energie nouă. Când el și-a scos geaca și i-a pus-o pe umeri, deși rămase în cămașă udă, primul lor fior a fost la fel de intens ca mirosul de pământ reavăn și castane coapte.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com