Mama acestui apărător, care a căzut în luptă, a publicat o carte cu poeziile lui. După cum a scris anterior „Libertatea Cuvântului, părinții lui Dumitru Puiu sunt originari din Herța. Acolo a avut loc lansarea acestei plachete de versuri.
Cernăuțeanul Dumitru Puiu avea o mulțime de planuri și visuri. Își dorea să cunoască lumea, să călătorească, să facă ceea ce îi place și să întâlnească persoana iubită. Și mai scria și poezii. Le publica pe paginile sale de socializare și plănuia să le tipărească mai târziu. Își alesese chiar și variantele de copertă pentru viitoarea sa culegere.
Însă n-a reușit: totul a fost curmat de război. La 4 mai 2025, Dumitru a căzut în regiunea Sumî în timpul îndeplinirii unei misiuni de luptă. Avea doar 28 de ani. Alături de el au murit și camarazii săi Kostiantyn Kovbasniuk și Oleg Zvenygorodski. Aproape jumătate de oraș a venit să-și ia rămas-bun de la cei trei apărători…
Mama lui Dumitru, doamna Svetlana, a dus la bun sfârșit planul fiului ei după moartea acestuia. Ea i-a publicat poeziile într-o culegere intitulată „Calea vieții mele”. A ales din telefonul fiului ei una dintre acele variante de copertă pe care acesta le pregătise. Volumul include peste o sută de poezii scrise de apărător: reflecții despre viață, iubire, război… „Niște reflecții atât de înțelepte, de parcă ar fi trăit 80 de ani”, remarcă mama în discuția cu corespondenta de la Ukrinform.
Stăm acasă la familie. Mama ne arată camera fiului ei. „Iată patul lui, deși îi plăcea să întindă salteaua pe jos și să doarmă așa – îl durea spatele”, povestește doamna Svetlana. Pe noptieră se află albumul foto al lui Dumitru, distincțiile lui, cartea publicată, flori și bomboane.
„Zilele trecute, Dumitru i s-a apărut în vis vecinei noastre. A spus în vis: „Ce aș mai mânca niște bomboane”. Așa că am pus într-o farfurie. Căutăm orice semn de la el, chiar și dacă acesta este un vis. Așa ne este măcar un pic mai ușor”, explică femeia.
Tot pe perete se află o fotografie mare a lui Dumitru. „Acesta este cadoul pentru cea de-a 28-a aniversare a fiului meu. Nu știam ce să îi dăruiesc. Am decis să fac o ședință foto. A devenit ultima”, suspină doamna Svetlana.
Tânărul începuse să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Le publica pe pagina sa de Instagram. Mama a citit odată și a întrebat mirată: „Dar a cui e poezia asta?”. „A mea”, a răspuns Dumitru. Doamna Svetlana i-a propus să le publice. „Le tipărim după război”, a dat din mână fiul.
Pe atunci, într-adevăr, nu mai era timpul pentru culegeri. Când a început războiul la scară largă, Dumitru s-a înrolat în rândurile Brigăzii 107 Separate de Apărare Teritorială. Avea o anumită experiență militară, deoarece făcuse serviciul militar în termen. La început a ocupat funcția de bucătar. Știa să gătească delicios, deoarece absolvise facultatea cu specializarea „Tehnologii alimentare”. Încă din anul doi a lucrat într-un restaurant.
Mai târziu, unitatea lor a fost trimisă în regiunea Sumî. Acolo, apărătorul a fost trecut ca mitralior.
În mai 2025, Dumitru a căzut împreună cu alți doi camarazi în timpul îndeplinirii unei misiuni de luptă. Cu câteva minute înainte de a muri, i-a trimis mamei un mesaj că totul este în regulă cu el.
„La 4:18 mi-a scris că a ieșit de pe poziții și că totul este bine cu el. Trezindu-mă, l-am citit și mi s-a liniștit sufletul. Ciudat, dar nu am avut senzația că s-a întâmplat o ticăloșie. Mai târziu mi s-a comunicat că la 4:30 fiul meu a murit…”, împărtășește femeia.
La 24 septembrie, Dumitru Puiu ar fi împlinit 30 de ani. Dar mama a trebuit să-și felicite fiul la mormântul lui… „Atât de tânăr, chipeș, vesel, talentat… Erau atâtea visuri, speranțe… Uneori mă uitam la el și îmi închipuiam cât de frumoși vor fi copiii lui, cum o să mă joc cu nepoții. Acum însă lumea mea s-a prăbușit, toate speranțele s-au sfărâmat. Nu știu cum să trăiesc mai departe cu această durere…”, spune doamna Svetlana.
Cartea „Calea vieții mele” poate fi achiziționată prin intermediul rețelelor de socializare ale familiei. Toate fondurile obținute din vânzarea culegerii vor fi direcționate pentru a ajuta Forțele Armate ale Ucrainei, în special Brigada 107 de Apărare Teritorială, în care a servit soldatul superior Dumitru Puiu.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com