Jurnalul recunoștinței
Într-o familie cu doi copii, oboseala și stresul cotidian amenințau adesea să aducă tensiune în casă. Serile se transformaseră în plângeri legate de cine a spălat vasele sau cine a dus gunoiul.
Pentru a schimba atmosfera, mama a venit cu o idee simplă: au pus pe frigider un carnețel mic numit „Jurnalul recunoștinței”. Regula era ca fiecare membru al familiei să scrie în fiecare seară măcar un gest frumos pe care altcineva din familie îl făcuse pentru el în acea zi.
După doar o săptămână, dinamica casei s-a schimbat radical. În loc să caute greșelile sau scăpările celorlalți, fiecare a început să fie atent la micile acte de bunătate: „Mulțumiri tatălui că mi-a lăsat ultima felie de plăcintă”, „Mulțumiri mamei că mi-a încălzit laptele”, „Mulțumiri copiilor că au făcut ordine fără să se certe”.
Armonia nu a apărut de la sine, ci a fost construită prin antrenarea privirii spre binele pe care îl fac cei dragi în fiecare zi.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com