Pantofii lăsați la intrare
În holul casei părinților, lângă ușa de la intrare, stăteau de ani de zile două perechi prăfuite de adidași. Erau ale băiatului cel mic, plecat la facultate în capitală, iar apoi stabilit definitiv peste hotare. Mama lui refuza cu îndârjire să le schimbe locul sau să-i arunce, deși tatăl îi tot spunea în glumă că o să facă rădăcini.
„Nu, Ioane, îi lași acolo”, zicea ea. „Când vine acasă, primul lucru pe care îl face e să-și descalțe pantofii grei de oraș și să intre în casă în șosete”.
Într-o seară de noiembrie, fără nicio veste prealabilă, cineva a bătut la ușă. Când mama a deschis, l-a văzut pe fiul ei zâmbind în prag, cu o geantă uriașă pe umăr. Primul lucru pe care l-a făcut tânărul, înainte chiar să o îmbrățișeze, a fost să se aplece, să-și arunce pantofii obosiți exact lângă încălțămintea veche și să spună: „Mamă, m-am întors acasă!”.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com