Fotografia din cartea de poezii
Pe vremea când telefoanele mobile erau un lux îndepărtat, ei își trimiteau scrisori lungi, pline de versuri și desene stângace. Într-o vară, pe o plajă pustie, au adunat scoici și și-au jurat că vor cuceri lumea împreună. Despărțirea a fost bruscă, cerută de un viitor care îi chema pe drumuri opuse.
Anii au trecut, aducând griji, facturi și responsabilități. Într-o seară liniștită de noiembrie, răsfoind un volum cu poezii de Eminescu uitat în biblioteca părinților, el a găsit o fotografie decolorată și o floare de colț uscată. Timp de o clipă, zgomotul lumii a dispărut; a simțit din nou nisipul cald sub picioare și căldura mâinii ei, conștientizând că anumite sentimente nu mor niciodată, ci doar adorm în paginile vieții.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com